TATSUYA ICHIHASHI

This is custom heading element

Tatsuya Ichihashi s-a născut în 5 ianuarie 1979, într-o familie de doctori, primind o educație foarte bună, fiind absolvent al Universității Chiba și licențiat în horticultură.  Astăzi, Tatsuya este unul dintre cei mai cunoscuți criminali japonezi.

După absolvirea facultății în 2005, acesta s-a mutat singur într-un apartament cu trei camere, ceea ce era considerat a fi un lux pentru un tânăr absolvent fără venituri. Neavând un job, acesta a început să fure, ajungând chiar să atace o femeie, cu toate că părinții lui îi trimiteau bani lunar.

Se spunea despre acesta că era obsedat de corpul său, mergea la sală zilnic și că îi plăcea să citească reviste manga violente.

This is custom heading element

22 martie 2007: Tatsuya se întâlnește cu o femeie din Anglia, pe nume Lindsay Hawker, în vârstă de 22 de ani, aceasta fiind licențiată în biologie. Tânăra era o studentă model, însetată de cunoaștere și experiențe noi. De aceea hotărăște să meargă în Japonia pentru a preda engleză, locuind cu alte două tinere, tot profesoare de engleză.

Tatsuya a văzut-o în tren, când Lindsay se întorcea de la lucru. Când aceasta a coborât, Tatsuya a coborât și el. Acesta s-a apropiat de ea, spunând că o recunoaște deoarece ea e profesoara lui de engleză. Lindsay îi spune că nu e adevărat și că nu îl cunoaște. Bărbatul a urmărit-o până acasă, unde i-a cerut un pahar cu apă. Femeia a acceptat, iar cei doi au urcat în apartamentul acesteia, unde tânărul a început să o deseneze, lăsându-i adresa sa de email și numărul de telefon pe desen.

Înainte să plece, Tatsuya a rugat-o pe Lindsay să fie profesoara lui de engleză, spunându-i că o va plăti cu 13 dolari/oră. Pentru că avea nevoie de bani, aceasta a acceptat.

24 martie 2007: cei doi s-au întâlnit la o cafenea pentru ora de engleză. După oră, Tatsuya îi spune tinerei că și-a uitat banii acasă și că ar putea lua un taxi până la locuința sa, ca să o poată plăti. Lindsay acceptă. Aceasta îi spune taximetristului să o aștepte afară deoarece se va întoarce într-un minut. După aproximativ 7 minute, șoferul pleacă, crezând că fata s-a răzgândit și nu se mai întoarce.

This is custom heading element

I

Tânăra profesoară nu a mai mers la ore, nu a mai vorbit cu familia sa, iar după 2 zile, firma la care lucra a declarat-o dispărută.

Poliția intervine și vorbește cu cele două colege de apartament ale lui Lindsay, care le spun acestora că femeia nu s-a mai întors din ziua în care trebuia să îi predea lui Tatsuya.

Poliția hotărăște să îi facă o vizită lui Tatsuya. Când îi vede, bărbatul încearcă să fugă desculț, cu doar un ghiozdan la el. Acesta scapă, iar polițiștii o găsesc pe Lindsay în apartamentul lui Tatsuya, într-o cadă plină cu nisip și compost, care a fost mutată din baie în balcon, fiind dezbrăcată, legată, tunsă și strangulată. Poliția a presupus că bărbatul aștepta ca corpul lui Lindsay să se descompună în cada cu nisip deoarece acesta a stropit corpul fetei cu o substanță folosită pentru descompunerea deșeurilor.

În timp ce acesta fugea de autorități, tânărul scria într-un jurnal despre emoțiile sale, călătoria sa, dar și despre faptul că își dorea ca Lindsay să fie din nou în viață. A petrecut timp chiar și pe o insulă, mâncând pește, fructe și șerpi, scriind în jurnal că merită tot ce i se întâmplă pentru că a omorât-o pe Lindsay.

This is custom heading element

Într-una din zile și-a văzut chipul pe un afiș de pe stradă, atunci fiind momentul în care decide să își facă singur o operație estetică, pentru a-și schimba înfățișarea. Și-a scos două semne și și-a tăiat buza de jos cu o foarfecă, pentru a o face mai subțire. De asemenea, a încercat să își modifice și nasul. Pentru a ajunge la un doctor specialist care să îi facă o operație, acesta începe să lucreze pe șantiere în diferite orașe, câștigând în jur de 12.000 de dolari, cheltuiți pe operații estetice la nas, ochi și obraji.

Fiindcă regulamentul prevedea ca pacienților să li se facă poze înainte și după operații, Tatsuya nu a avut de ales decât să accepte. Acela a fost momentul în care medicul și asistentele au observat că bărbatul și-a tăiat semnele de pe față, realizând că pacientul lor era Tatsuya Ichihashi. Clinica a dat poliției pozele, aceștia schimbând poza cea veche cu cea de după operații. Tatsuya vede noua poză și decide să își tundă părul și să cumpere o barbă și o mustață, ambele false.

This is custom heading element

În 10 noiembrie 2009, după 2 ani de fugă, Tatsuya a fost arestat în Osaka, înainte să plece spre Okinawa. Bărbatul le-a spus polițiștilor că nu a vrut să o omoare pe Lindsay și că a încercat să o resusciteze, însă fără succes.

În cele din urmă, Tatsuya Ichihashi a fost condamnat la închisoare pe viață, după ce a recunoscut că a ucis-o pe Lindsay, încercând să o oprească din a urla, în timp ce o viola.

This is custom heading element

Acesta a publicat o carte, spunând că toate beneficiile financiare le va dona familiei lui Lindsay. De asemenea, a fost realizat și un film despre viața lui Tatsuya în perioada în care fugea de poliție. Filmul cu titlul „I am Ichihashi” poate fi vizionat gratis pe internet.

CHARLES ȘI FAMILIA MANSON

„Nobody. I’m nobody. I’m a tramp, a bum, a hobo. I’m a boxcar and a jug of wine. And a straight razor if you get too close to me.” – Charles Manson

This is custom heading element

Charles Manson este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari lideri ai unui cult, din istoria Americii, el fiind născut pe data de 12 noiembrie 1934, în Ohio, SUA.

Mama sa a fost Kathleen Maddox, aceasta dându-i naștere lui Charles la vârsta de numai 16 ani, tatăl băiatului fiind un colonel din Kentucky. Femeia s-a căsătorit, în cele din urmă, cu William Manson, al cărui nume l-a preluat și băiatul său.

Pe când avea doar 5 ani, mama lui Charles a fost arestată pentru jaf. După eliberarea sa, aceasta a devenit alcoolică, ceea ce a dus la plasarea copilului într-o școala specială din Indiana.

La vârsta de 13 ani, Manson avea să comită primele sale infracțiuni: două jafuri, unul la un magazin alimentar și celălalt la un cazino. În următorii ani, Charles a comis și alte infracțiuni, iar în anul 1958 a devenit proxenet, în 1960 fiind arestat. În 1967, în ziua eliberării sale, Manson le-a cerut autorităților să-l lase să rămână în închisoare, cerere, evident, refuzată.

Ieșit din închisoare, Manson pleacă spre San Francisco, unde avea să-i întâlnească pe viitorii membri ai „familiei”.

Charles nu a fost prezent la niciuna dintre crimele pe care le-a plănuit, însă a fost condamnat la moarte în 29 martie 1971, sentința sa fiind schimbată cu condamnarea pe viață deoarece Curtea Supremă a Californiei a luat decizia să invalideze toate condamnările la moarte de dinaintea anului 1972.

Acesta a avut chiar și o logodnică, cu care s-a și căsătorit în 2014, aceasta fiind o tânără brunetă pe nume Afton Burton.

Manson a murit în închisoare, la vârsta de 83 de ani (19 noiembrie 2017), din cauze naturale, el fiind cel care a primit cele mai multe scrisori dintre toți prizonierii din sistemul de închisori al Americii.

This is custom heading element

This is custom heading element

Născut în Louisiana, la 5 octombrie 1942, Bruce a fost membru al cultului lui Manson, fiind condamnat pentru crimele din 1969, după ce s-a predat singur poliției, victimele fiind Gary Hinman și Donald Shea.

Acesta a renunțat la studii și s-a mutat în California, în anul 1962, asociindu-se cu grupări hippie, ajungând, în cele din urmă, să-l cunoască și pe Charles Manson, în 1967.

După condamnarea sa, Bruce s-a căsătorit și a devenit tată. De asemenea, s-a creștinat și și-a continuat studiile, obținând un doctorat în filosofia religiei.

Bruce Davis: „I was sick for about two or three days. I mean I couldn’t even think about what I… what I had done.”

This is custom heading element

Născut în 2 decembrie 1945, în Dallas, Texas, Charles Watson a fost un elev model, până la facultate, când a început să consume droguri, fapt ce l-a determinat să își abandoneze studiile.

În 1967 era dealer de droguri în California. În același an a aderat la „familia” lui Manson, fiind cunoscut ca mâna dreaptă a acestuia. El este cel care i-a omorât pe Sharon Tate, Steven Parent, Jay Sebring, Abigail Folger, Wojciech Frykowski și soții LaBianca. De asemenea, Tex este principalul vinovat și în cazul lui Donald Shea, deși nu a fost condamnat pentru moartea acestuia.

După crimele din 9 și 10 august 1969, Tex pleacă în Texas. În 30 noiembrie Watson e arestat, după ce amprentele sale au fost descoperite pe ușa casei în care locuiau Sharon Tate și soțul său.

În timpul procesului din august 1971, avocații lui Watson au încercat să convingă juriul că bărbatul era instabil mental, lucru pe care jurații nu l-au crezut. Astfel, Charles Watson a fost condamnat pe viață pentru uciderea a 7 persoane și plănuirea altei crime.

În 1978, Tex a devenit predicator și s-a căsătorit cu o femeie pe nume Kristin Svege, alături de care are 4 copii.

Poliția din Los Angeles deține mai multe casete cu conversații dintre Tex și avocatul său, înregistrate înainte ca mass-media să afle despre crimele Tate și LaBianca. Acestea au fost descoperite în 2008, însă, nu au fost făcute publice.

„I am the Devil and I’m here to do the Devil’s business.” – cuvintele lui Watson în legătură cu crimele din cazul Tate.

This is custom heading element

Leslie s-a născut în 23 august 1949, în Los Angeles, într-o familie cu părinți iubitori și grijulii.

După divorțul părinților săi, Lulu a devenit un copil „problemă”: consuma droguri alături de iubitul ei și a avut parte de un avort, la vârsta de 14 ani. După absolvirea liceului, tânăra călătorește prin California, ajungând să se cunoască cu Bobby Beausoleil, care îi face legătura cu Manson.

Leslie a fost condamnată abia în 1978 pentru crimele din august 1969, ea fiind cea care a înjunghiat-o pe Rosemary LaBianca de 16 ori.

This is custom heading element

Membru al „familiei” lui Manson, Bobby s-a născut în 6 noiembrie 1947, la momentul actual ispășindu-și pedeapsa la viață în închisoare, pentru uciderea prietenului său, Gary Hinman.

Robert era pasionat de muzică și actorie, fiind membru al unor diferite trupe de rock (The Milky Way), iar în 1969 a jucat într-un film numit „Lucifer Rising”.

Bobby a fost arestat înaintea celorlalți membri, Manson spunând că a recurs la uciderea lui Sharon Tate pentru a-i convinge pe polițiști că ucigașul lui Gary era încă în libertate.

„Who says they were innocent? They burned people on dope deals. Sharon Tate and that gang. They picked up kids on the Strip and took them home and whipped them. Made movies of it. Ask the cops, they found the movies. Not that they’d tell you the truth.” – Robert Beausoleil despre membrii cultului lui Manson.

This is custom heading element

Linda, născută în statul Maine, în 21 iunie 1949, a fost un martor cheie în uciderile Tate și LaBianca, fiind, totodată, și fostă membră a „familiei” Manson.

Aceasta a crescut în New England, tatăl ei abandonându-le pe ea și pe mama sa. Linda era considerată o fată cuminte, care învăța foarte bine, însă, la 16 ani, a fugit de acasă din cauza problemelor pe care le avea cu tatăl ei vitreg, aceasta spunând că bărbatul era abuziv.

Linda s-a căsătorit cu Robert Peasley, de care a divorțat la scurt timp, căsătorindu-se pentru a doua oară cu Robert Kasabian, alături de care a avut o fetiță, născută în 1968. Relația dintre cei doi se răcește, iar Linda și fiica sa pleacă să locuiască cu mama ei. Robert o invită să meargă cu el într-o călătorie în America de Sud, iar Linda acceptă. Aceasta rămâne însărcinată cu cel de-al doilea copil, Robert plecând fără ea. În cele din urmă, tânăra acceptă invitația unei femei, Catherine Share, de a merge împreună la o fermă unde un grup hippy avea să se stabilească. Acolo, Linda îl întâlnește pe Manson, pe care îl vede ca pe Dumnezeul pe care îl căuta de când fugise de acasă.

Aceasta încerca să îi mulțumească pe toți membrii cultului, fiind aleasă de Manson să facă parte din crimele din 1969 doar pentru că era singura care avea un permis de conducere valid. Ca și în cazul lui Leslie, avocatul Lindei încerca să convingă juriul că gândirea acesteia, în momentul crimelor, era afectată de LSD.

În noaptea crimelor, Linda credea că membrii aveau să intre în casele unor oameni să mute obiecte pentru a-i speria, așa cum făceau de obicei. Nu se gândea la ororile pe care „familia” ei avea să le comită. Mărturia sa a fost principalul factor care a dus la condamnarea lui Manson, Watson, Krenwinkel, Atkins și Van Houten.

Astăzi, Linda trăiește într-o regiune din Canada, Pacific Northwest.

Linda Kasabian: „Charlie has a way of taking the truth and making it a lie.”

This is custom heading element

Născută în 3 decembrie 1947, Patricia Krenwinkle și-a petrecut copilăria în Los Angeles, având o imagine de sine foarte scăzută, crezând că nu poate fi iubită de nimeni. De asemenea, părinții ei au divorțat când avea 17 ani.

După divorțul părinților, Patricia devine studentă a unui colegiu catolic, pe care îl părăsește după un semestru și se angajează ca secretară, locuind într-un apartament cu sora sa, care era dependentă de heroină.

Într-o seară din septembrie 1967, Katie se întoarce acasă de la muncă, unde o găsește pe sora sa alături de un grup de prieteni printre care era și Charles Manson. Acesta face cunoștință cu Patricia, spunându-i că e foarte frumoasă, lucru care o determină pe tânără să plece cu Manson și grupul lui.

Katie a fost prezentă în noaptea uciderii lui Sharon Tate, ea fiind cea care a înjunghiat-o de mai multe ori pe prietena acesteia, Abigail Folger.

„Nothing–I mean, what is there to describe? It was just there, and it was right.” – Patricia când a fost întrebată cum s-a simțit în momentul crimei.

De asemenea, aceasta a înjunghiat-o și pe Rosemary LaBianca și a înfipt o furculiță în stomacul soțului acesteia, pe care a folosit-o, mai apoi, ca să scrie pe pieptul lui cuvântul „război”. După aceste crime, Manson a trimis-o pe Patricia să locuiască cu mătușa ei într-un oraș din Alabama, loc unde a fost găsită și arestată de poliție. În 1971 a fost condamnată, astăzi aflându-se în închisoarea din Corona, California.

„We were just like wood nymphs and wood creatures. We would run through the woods with flowers in our hair, and Charles would have a small flute.” – Patricia Krenwinkel

This is custom heading element

Steve Grogan s-a născut în 13 iulie 1951, în Los Angeles, California, devenind muzician după ce a abandonat școala. Ca urmare, părinții acestuia decid să îl lase la o fermă, unde Steve îl întâlnește pe Charles Manson și decide să facă parte din „familia” sa.

Gorgan i-a ajuta pe Manson și pe Tex Watson să îl ucidă pe proprietarul fermei (Donald „Shorty” Shea), unde Steve fusese găsit de Charles. Declarația judecătorului James Koltz în legătură cu implicarea lui Grogan în cazul Shea: „Grogan was too stupid and too hopped-up on drugs to decide anything on his own” and that it was really Manson “who decided who lived or died.” Astfel, Steve a fost condamnat la închisoare pe viață. Acesta s-a căsătorit și are doi băieți, care, însă, nu îi poartă numele de familie.

După 15 ani de închisoare, Grogan a decis să colaboreze cu poliția, spunându-le unde era îngropat Donald Shea. Prin urmare, Steve a fost eliberat mai devreme, în 11 noiembrie 1985. El este singurul membru al cultului lui Manson care a fost eliberat.

This is custom heading element

În copilărie și adolescență, Susan era o fată cuminte, care cânta în corul bisericii și o îngrijea pe mama sa care suferea de cancer. După moartea acesteia, Atkins a început să se certe cu tatăl ei, a abandonat școala și s-a mutat în San Francisco, unde lucra ca dansatoare topless, fiind iubita unui gangster.

În 1967, Susan îl întâlnește pe Charles Manson și ia decizia de a-l urma oriunde, considerându-l singurul bărbat adevărat pe care l-a întâlnit vreodată. În timpul petrecut cu Manson, tânăra consuma LSD și experimenta cu diferite persoane de ambele sexe, în 1968 dând naștere unui băiat.

În fața juriului, aceasta a recunoscut că l-a înjunghiat pe  Voytek Frykowski, care se afla în locuința actriței Sharon Tate și că a imobilizat-o pe Tate pentru ca Tex Watson să o poată ucide.

Susan a fost condamnată la închisoare pe viață, dându-și ultima suflare în 24 septembrie 2009.

„Look bitch, I don’t care about you. I don’t care about your baby. You’re going to die and I don’t feel a thing about it.” – cuvintele adresate de către Susan Atkins lui Sharon Tate.

This is custom heading element

This is custom heading element

Sharon Tate a fost o actriță americană, născută în 24 ianuarie 1943.

Pentru o vreme Sharon a locuit în Italia, unde l-a întâlnit pe Richard Beymer, care avea să o încurajeze să devină actriță și model. Producătorul de filme, Martin Ransohoff, a fost determinat să o transforme pe Tate într-un star Hollywood, investind în pregătirea ei milioane de dolari.

Unul dintre filmele în care Sharon a jucat a fost „The Fearless Vampire Killers”, film al producătorului Roman Polanski, viitorul ei soț. Aceștia s-au căsătorit în Londra, în 20 ianuarie 1968.

În februarie 1969, cuplul Tate-Polanski s-a mutat într-o casă, pe strada Cielo Drive din Benedict Canyon, casă pe care le-a dat-o în chirie producătorul de muzică Terry Melcher.

August 1969: Sharon locuia cu prietena sa, Abigail Folger și iubitul acesteia, Wojciech Frykowski, deoarece Polanski se afla în Londra pentru a termina filmările următoarei sale producții cinematografice. De asemenea, Tate era însărcinată în 8 luni.

8-9 august 1969: Sharon Tate se afla în locuința sa alături de Abigail, Wojciech, Jay Sebring și Steven Parent. În acea noapte, toți aveau să fie uciși de către Tex Watson, Patricia Krenwinkel și Susan Atkins.

Membrii au fost trimiși de Manson în Cielo Drive deoarece planul lui Charles era ca Terry Melcher să fie cel ucis, nu Tate și prietenii săi. Manson îl ura pe Melcher, acuzându-l că i-a furat câteva melodii. De notat este faptul că Charles iubea muzica și mai ales melodiile celor de la The Beatles, dorința acestuia fiind aceea de a deveni un rockstar. Charlie știa să cânte la chitară și compunea melodii pe care le cânta prietenilor.

Prima victimă avea să fie Steven Parent, care se afla în mașină, pregătindu-se să plece acasă. Tex îl vede și îl împușcă de 4 ori. Apoi, cei 4 membri intră în casă, unde îl găsesc pe Jay Sebring în sufragerie. Watson îl imobilizează, însă Jay încearcă să evadeze, fiind, în cele din urmă, împușcat. Restul victimelor au fost înjunghiate, în total, de 102 ori. Cu sângele lui Sharon, Susan Atkins a scris pe ușa de la intrare cuvântul „pig” (= porc).

“Sharon, 26, who sometimes called herself “sexy little me,” died with another woman and three men at her £83,000 Hollywood home,” he continues, “Sharon who was eight months pregnant, was the wife of 36-year-old Roman Polanski, the Polish-born film director, who is away filming in Europe.” – The Sunday Mirror, 10 august 1969.

“The red-haired, 26-year-old star, clad only in a bikini, was hanging by a white nylon rope looped over a beam in the ceiling of a room. And hanging on the other end of the rope was the black-hooded body of her former fiancée Jay Serbing…”

“Outside, in the grounds of the £83,000 hilltop mansion in Bel Air, California, lay the body of 26-year-old American coffee heiress Abigail Folger, wearing a nightdress. Next to her on the lawn was the body of 19-year-old Polish-born Voyteck Frykowski.” – The People, 10 august 1969.

This is custom heading element

Leno LaBianca, un executiv la o companie alimentară, și soția lui, Rosemary LaBianca au fost uciși în 10 august 1969.

Charles, Tex, Susan, Laslie, Patricia și Linda ajung la reședința LaBianca, unde Charles intră și îi leagă pe cei doi soți, apoi pleacă. Tex e cel care îi împușcă, iar fetele îi înjunghie de 67 de ori, în total. Cu sângele acestora au scris pe pereți: „death to pigs”, „Helter Skelter”.

Cei doi au fost uciși deoarece Charles avea nevoie de încă o crimă pentru ca planul său de a distrage poliția să funcționeze și își amintise că ei erau vecinii care au chemat poliția, când el și ceilalți membri locuiau alături de Harold True, un prieten de-al lui Manson.

This is custom heading element

În octombrie 1969, 24 de membri au fost arestați, fiind acuzați de furt de mașini. Printre cei arestați era și Susan Atkins, care le-a povestit colegelor de celulă că ea și ceilalți membri ai familiei erau implicați în moartea lui Sharon Tate. Prin urmare, colegele sale le spun polițiștilor.

În decembrie 1969, Charles și alți 5 membri au fost acuzați de cele două crime, iar procesul acestora începe în 15 iunie 1970.

This is custom heading element

În 1969, Tex Watson era dealer de droguri. Acesta le cumpăra de la Bernard Crowe, un alt dealer din Los Angeles. Watson cumpăra droguri în valoare de aproximativ $1000. Într-o zi, Tex nu avea destui bani la el și i-a spus lui Crowe că va lua drogurile și că se va întoarce cu banii imediat. Acesta a lăsat-o pe iubita sa acolo pentru a-l convinge pe dealer că va veni înapoi. Însă, Watson nu s-a întors cu banii.

Bernard, furios fiind, sună la Spahn Ranch, unde Tex locuia cu ceilalți membri, și spune că dorește să vorbească cu Charlie, numele real al lui Watson fiind „Charles”. Ceea ce nu știa Crowe era faptul că nu vorbea cu Tex, ci cu Charles Manson, pe care l-a amenințat că va da foc la Spahn Ranch și că le va viola pe toate femeile de acolo.

Manson merge să se întâlnească cu Bernard, pe care îl împușcă, iar pe iubita lui Tex o ia cu el. Crowe nu moare, lucru pe care Charles nu-l știa, iar acesta devine paranoic deoarece credea că dealerul aparține grupului Black Panthers și că restul membrilor vor veni să-i caute pe el și pe familia sa pentru ceea ce a făcut. Acesta decide să-i facă pe membri să comită crime, pentru a-i face complici la crimele sale.

Pentru a se apăra de Black Panthers, Manson angajează niște motocicliști, cunoscuți ca „The Straight Satans”, pentru a-i proteja pe el și pe restul membrilor. Ca plată, Charles le-a promis că le va face rost de toate fetele pe care le vor.

Într-una din zile, motocicliștii au cerut droguri, iar Bobby, un membru al familiei, le-a spus că Gary Hinman este cel la care trebuie să apeleze. Bobby este trimis să cumpere drogurile, la final motocicliștii fiind nervoși, spunând că marfa nu era de calitate și că își vor banii înapoi. Charles nu voia să aibă probleme cu The Straight Satans și îi trimite pe Bobby, Mary Brunner și Susan Atkins să ia banii de la Gary Hinman. Acesta este amenințat și imobilizat de către cei trei membri ai familiei, însă refuză să le dea banii, susținând că drogurile erau de calitate și că deja cheltuise tot ce i se dăduse. Deoarece bărbatul nu coopera, una dintre fete îl sună pe Charles Manson, care, ajungând la locuința lui Gary, îl atacă pe acesta cu o sabie. Într-un final, Bobby îl ucide.

După câteva zile, Bobby este arestat. De teamă ca nu cumva poliția să afle de activitatea sa, Charles decide că membrii trebuiau să ucidă din nou, pentru a-i face pe polițiști să creadă că altcineva era ucigașul lui Gary Hinman. Astfel, Manson hotărăște ca următoarea victimă să fie Terry Melcher, fapt ce duce la tragedia din Cielo Drive, și mai apoi, la cea de la reședința LaBianca.

This is custom heading element

Este o teorie care are legătură cu războiul rasial, aceasta fiind considerată unul dintre principalele motive ale crimelor „Tate și LaBianca”, petrecute în 1969.

Avocatul Vincent Bugliosi vorbește despre această teorie, în cartea sa, „Helter Skelter: The True Story of the Manson Mureders”, prezentând-o ca pe un plan de război între afro-americani și rasa albă. Manson credea în această teorie, datorită unui album al celor de la The Beatles (The Beatles White album), pe lista melodiilor aflându-se și „Helter Skelter”. Printre versurile acestei melodii se regăsesc avertismente precum „Look out/ Helter Skelter” și „I’m coming down fast”. Într-unul dintre interviurile sale, Charles spunea: „Is it a conspiracy that the music is telling the youth to rise up against the establishment because the establishment is rapidly destroying things? Is that a conspiracy? The music speaks to you every day, but you are too deaf, dumb, and blind to even listen to the music… It is not my conspiracy. It is not my music. I hear what it relates. It says “Rise,” it says “Kill.” Why blame it on me? I didn’t write the music.”

Teoria îi are în centru pe cei care nu vor să facă parte din societate. Manson voia să fie artist, avându-i ca idoli pe cei din The Beatles și The Beach Boys. Prin cei de la The Beach Boys l-a cunoscut pe Terry Melcher, care trebuia să se afle în Cielo Drive. Pentru Charles, Terry simboliza „the establishment”, concept pe care acesta îl detesta. De asemenea, Manson credea că cei din The Beatles prevedeau un război rasial prin intermediul melodiilor lor. Charlie i-a convins și pe ceilalți membri de existența acestui război. L-au ucis pe Gary Hinman, pe cei din casa din Cielo Drive și pe soții LaBianca pentru a pune crimele pe seama oamenilor de culoare. Astfel se explică de ce membrii au lăsat mesaje scrise cu sânge, printre care și versuri din melodiile celor de la The Beatles. În timpul războiului, Charles și familia sa aveau să se ascundă în deșert, la final Manson venind să-i conducă pe cei rămași.

„We’re all our own prisons, we are each all our own wardens and we do our own time. I can’t judge anyone else. What other people do is not really my affair unless they approach me with it. Prison’s in your mind. Can’t you see I’m free?” – Charles Manson

This is custom heading element

Interviu cu Charles Manson: https://www.youtube.com/watch?v=yM3zg0nJOj8

Melodii ale lui Charles:

  1. https://www.youtube.com/watch?v=TSC9rV4q3Es
  2. https://www.youtube.com/watch?v=uVpIJS_ej2g
  3. https://www.youtube.com/watch?v=Hwk_tJg8E-Y

Website-ul lui Robert Beausoleil: http://bobbybeausoleil.com/gallery.html

Susan Atkins a scris o carte numită „Child of Satan, Child of God”, care poate fi achiziționată de pe Amazon.

Un film care îi are ca personaje pe Sharon Tate și Tex Watson este „Once Upon A Time in Hollywood”, regizat de producătorul american Quentin Tarantino.

Podcasts:

https://open.spotify.com/episode/4eg6Zh9AYuP5mkg6lvACry?si=7Tf3rQXwTLaHno97f6b4-g&dl_branch=1 – episod despre avocatul dispărut al lui Charles Manson.

https://open.spotify.com/episode/5FQLLv3BlSrgwRsFqT2f1i?si=dazVbrJUQy2JS531o7fovQ&dl_branch=1 – The Manson Family part. 1

https://open.spotify.com/episode/6geAehEixfHNso6vp19D3j?si=T-p9pKOwS52E9XUDiuZkcg&dl_branch=1 – The Manson Family part. 2

Paris Bennett – criminal la 13 ani

“Do you think you know what love is?”

“I can’t just point to something and say: ‘That’s it’.” (din interviul lui Piers Morgan cu Paris)

This is custom heading element

Paris Bennett e un criminal născut în 1993, care la vârsta de 13 ani și-a ucis sora mai mică, Ella Bennett.

Paris era un copil foarte iubit de mama sa, Charity Lee, o femeie ambițioasă. Ea devenise dependentă de heroină în timpul adolescenței, mama sa alungând-o de acasă. Reușind, în final să scape de această dependență, Charity află că e însărcinată și va avea un băiat, pe Paris. Tatăl lui Paris a părăsit-o pe mama acestuia la scurt timp după nașterea sa.

Paris era descris de către profesorii săi ca fiind un copil foarte inteligent și talentat. Aceștia considerau ca este cel mai deștept elev pe care l-au avut vreodată. La testul IQ, a obținut scorul de 141, ceea ce îl face un geniu.

Aflând că mama sa era însărcinată și că va avea o soră, Paris nu a avut o reacție prea bună. Nu voia să știe nimic despre sora lui. Cu toate acestea, după nașterea Ellei, în 2002, Paris și-a schimbat total comportamentul, cei doi fiind foarte apropiați. Se jucau mult împreună, iar Ella își admira fratele mai mare. Paris o ajuta să-şi aleagă ținutele pe care fetița le va purta în fiecare zi, aceasta având atitudine.

Când băiatul avea 11 ani, Charity a căzut din nou în patima drogurilor, fapt ce l-a făcut pe Paris să se simtă trădat de propria lui mamă, schimbându-și total părerea despre aceasta. După câteva luni, Charity se oprește din a mai utiliza substanțe stupefiante. Ea se mută, alături de cei doi copii, în casa mamei sale, Kyla.

Relația dintre Charity și mama sa era tensionată, acestea nerezolvându-și problemele cauzate de purtarea din adolescență a lui Charity și de alungarea acesteia de către Kyla, care nu a fost un exemplu demn de urmat pentru fiica sa, femeia căsătorindu-se în jur de 8 ori.

Această tensiune era simțită și de copiii lui Charity, în special de către Paris.

Un episod care va reprezenta un semnal de alarmă este momentul când Paris, din greșeală, i-a stricat Ellei o jucărie. Charity l-a certat pentru fapta sa, lucru ce l-a supărat pe băiat foarte tare, acesta luând din bucătărie un cuțit pe care l-a folosit pentru a le amenința pe mama și bunica sa.

După acest episod, Charity l-a internat pe Paris la psihiatrie, unde acesta a rămas timp de o săptămână, doctorii spunând că băiatul nu are nimic. Însă, a fost descoperit faptul că doctorii au scris un raport medical.  În el era specificat faptul că băiatul avea o obsesie pentru crime.

În 2007, Charity și cei doi copii ai săi s-au stabilit în Abilene, Texas, o comunitate foarte religioasă.

În 4 februarie 2007, seara, Charity lucra la un bar, Ella și Paris fiind acasă cu o bonă. În jurul orei 22:00, băiatul o determină pe bonă să plece acasă. Apoi, ia un cuțit din bucătărie, merge în camera Ellei, care dormea, și o înjunghie de 17 ori. După aceea, Paris sună un prieten căruia îi spune că și-a rănit surioara, abia apoi sunând la urgențe. Femeia de la dispecerat îl roagă pe copil să o resusciteze pe Ella, însă polițiștii și-au dat seama că acesta nu a executat manevrele specifice resuscitării, prefăcându-se doar, că ar face-o. De asemenea, băiatul a declarat că și-a omorât sora mai mică pentru că halucina și a crezut că e un demon.

This is custom heading element

După ce au ajuns la locul faptei, polițiștii îl arestează pe Paris și merg la barul unde Charity lucra, pentru a-i spune ce s-a întâmplat.

La început, Charity îl crede pe Paris, dar poliția nu credea povestea acestuia. Odată cu rezultatele autopsiei, se află că Ella nu a fost doar înjunghiată, ci și bătută, sugrumată și abuzată sexual.

După ce află aceste lucruri, Charity îl confruntă pe fiul său, spunându-i că știe că minte. Paris își schimbă total comportamentul și îi spune mamei sale: „Ți-a luat cam mult să-ți dai seama.”

La proces, Paris și-a recunoscut fapta, fiind condamnat la 40 de ani de închisoare, maximul pentru un minor.

După alte teste psihologice, Paris e diagnosticat ca fiind un narcisist patologic, adică o persoană care are stima de sine exagerată. De asemenea, acesta prezintă toate trăsăturile de personalitate ale unui psihopat.

În închisoare, Paris a refuzat vizitele mamei lui, până la un moment dat, când i-a spus acesteia adevăratul motiv care l-a determinat să își ucidă propria soră, și anume, pentru a o pedepsi pe Charity, care începuse să consume din nou droguri, știind că pierderea ambilor săi copii ar răni-o cel mai mult.

Mai apoi, a recunoscut că, de fapt, a avut un motiv sexual indus de filmulețele „snuff”, la care se uita chiar înainte de a săvârși crima, afirmând faptul că, într-adevăr, a abuzat-o pe sora lui și a omorât-o pentru ca aceasta să nu poată spune nimic.

 

După toate cele întâmplate, Charity a născut un băiat, pe nume Phoenix, căruia îi este permis să primească scrisori de la Paris, pe care urmează să le citească când va fi destul de mare ca să înțeleagă ce s-a întâmplat cu frații lui.

Paris e eligibil pentru eliberarea condiționată în 5 februarie 2027.

 

O parte din interviul lui Piers Morgan cu Paris Bennett îl puteți viziona accesând linkul alăturat: https://www.youtube.com/watch?v=_ptbnHDrkKs

This is custom heading element

Vampirul din Sacramento

Uneori, faptele unor criminali par desprinse tocmai dintr-un film de groază, iar cazul vampirului din Sacramento e un exemplu terifiant.

This is custom heading element

Povestea vampirului din Sacramento începe cu Richard Chase, un bărbat născut în anul 1950, în Sacramento, California, Statele Unite ale Americii.

La fel ca în cazul multor altor criminali, Richard a fost agresat fizic încă din copilărie de propriul său tată. De asemenea, acesta suferea de boli mintale. Chase era schizofrenic, avea psihoze și suferea și de paranoia, factori care au contribuit, pe lângă dependența de alcool și droguri, la dezvoltarea comportamentului său violent.

Richard prezenta toate cele trei simptome ale unui viitor criminal în serie: uda patul noaptea, era crud față de animale și îi plăcea să se joace cu focul, la propriu.

În 1975, la vârsta de 25 de ani, Richard și-a injectat în vene, sânge de iepure. Acest moment a dus la internarea sa într-un institut pentru oamenii bolnavi psihic. În acest timp, Chase a dobândit porecla „Dracula” deoarece le povestea celorlalți pacienți despre fanteziile sale de  a bea sânge.

This is custom heading element

În 1976, Richard a fost externat din instituția în care era internat. El revine la vechile sale obiceiuri a omorî animale, pentru ca mai apoi, să le bea sângele.

În decembrie 1977, bărbatul avea să își ucidă prima victimă umană. El era un bărbat de 51 de ani, Ambrose Griffin, pe care l-a împușcat în fața casei sale.

În ianuarie 1978, Chase a ajuns în fața casei lui Jeanne Layton. Ea a avut norocul să scape doar pentru că avea ușa încuiată. Richard spune că acest lucru însemna că nu e bine venit. În aceeași seară, Richard a descoperit ușa descuiată a casei soților Edwards, care, din fericire nu erau acasă. Apoi, acesta s-a întâlnit în apropierea unui magazin cu Nancy Holden, o fostă prietenă din liceu, care a fost surprinsă de cât de neîngrijit arăta Richard.

În 23 ianuarie 1978, Richard Chase a omorât-o pe Teresa Wallin, care era însărcinată în trei luni. Criminalul a împușcat-o de două ori, femeia fiind ucisă instant, după care a întreținut relații sexuale cu aceasta. Înainte de a pleca, a mutilat corpul Teresei. EL a înjunghiat-o în plămâni, ficat, stomac și sâni, i-a scos rinichii și intestinele și a băut din sângele ei.

27 ianuarie 1978 – noaptea în care Richard a ucis patru oameni: Evelyn Miroth (38 de ani), fiul său, Jason (6 ani), nepotul său, David Ferreira (1 an și 10 luni) și vecinul acesteia, Dan Meredith.

Chase a ucis instant cele trei victime de sex masculin, iar pe Evelyn a împușcat-o o dată, după care a abuzat-o sexual, i-a înjunghiat vaginul, anusul, i-a scos intestinele și a încercat să îi scoată un ochi. După ce a mutilat-o, Richard i-a băut sângele. Apoi, a mâncat bucăți din creierul băiatului de aproape 2 ani, a luat corpul acestuia acasă, unde l-a castrat pentru a-i bea sângele cu ajutorul organelor genitale.

This is custom heading element

Presa a aflat repede de crimele din Sacramento, ceea ce a dus la intervenția poliției și a FBI-ului. Chase a fost capturat cu ajutorul prietenei sale din liceu, Nancy. Aceasta l-a văzut cu aceeași geacă portocalie, menționată în raportul din cazul morții Teresei Wallin.

Autoritățile au verificat datele pe care le aveau despre Richard, profilul acestuia fiind o potrivire perfectă cu cea a ucigașului.

În cele din urma, cei de la FBI a reușit să-l aresteze în momentul în care acesta ieșea din casă cu o cutie în care autoritățile au găsit haine pătate de sânge și portofelul lui Dan Meredith. De asemenea, în frigiderul bărbatului au fost găsite organe aparținând Teresei Wallin, lui Evelyn Miroth și a fiului acesteia, David.

Richard Chase a fost găsit vinovat pentru șase crime de gradul I și a fost condamnat la moarte prin gazare, acesta murind înainte de termen, în 26 decembrie 1980, în urma unei supradoze cu antidepresive.

Pentru mai multe detalii vă invit să vizionați un scurt documentar despre cazul vampirului din Sacramento, accesând următorul link: https://www.youtube.com/watch?v=9mg8DqZv-sE

This is custom heading element

This is custom heading element

[uncode_share layout=”multiple”]

Criminali în serie: Barbie și Ken

Karla

Criminalii în serie sunt foarte greu de distins față de restul lumii și pot avea diferite roluri . Pot fi tați, mame, surori, frați, iubiți sau iubite. Pot acționa singuri, în grupuri sau alături de partenerul de viață. Un astfel de exemplu îl constituie cuplul format din Paul Bernardo și Karla Homolka, cunoscuți și ca „The Barbie and Ken serial killers”.

This is custom heading element

Paul Bernardo, supranumit și „Violatorul din Scarborough”, s-a născut în 1964, în Scarborough, Ontario, Canada, într-o familie cu venituri stabile. Cu toate acestea, bărbatul a suferit traume încă din copilărie, tatăl său fiind acuzat de abuz sexual asupra copiilor. Prin urmare, mama băiatului s-a îndepărtat de propria familie și-a încetat să se mai ocupe de propriii copii. La vârsta de 16 ani, mama acestuia i-a spus lui Paul că a fost conceput în afara căsătoriei, lucru ce l-a afectat pe adolescent într-un mod negativ, începând să dezvolte un comportament violent față de femei. Acestuia îi făcea plăcere să citească romanul horror American Psycho (roman scris de Bret Easton Ellis și publicat în anul 1991, care urmărește povestea lui Patrick Bateman, un criminal în serie și bancher în Manhattan) pe care, conform mai multor surse, îl considera propria sa „Biblie”.

This is custom heading element

În 1988, în Scarborough apăru un individ, care abuza sexual numeroase femei, atacându-le de obicei, seara când erau singure. Multe dintre acestea au depus plângere la poliție, însă niciuna nu reuși să vadă fața bărbatului. Tot ce știa poliția era că atacatorul era un bărbat tânăr, cu părul deschis la culoare. În cele din urmă, aceștia au apelat la serviciile FBI-ului. Specialiștii au reușit să facă legătura între Violatorul din Scarborough și încă patru atacuri.

This is custom heading element

Karla și Paul s-au întâlnit pentru prima dată în anul 1987, când Karla avea 17 ani, iar  Paul, 23. Paul era un absolvent de contabilitate, pe când Karla lucra ca și asistent veterinar. După ce fata a terminat liceul, cei doi s-au mutat împreună formând un cuplu foarte bine văzut atât de prietenii lor, cât și de familia fetei.

În luna mai a anului 1990, poliția a publicat un portret despre care credeau că ar putea fi prădătorul sexual din Scarborough. Mulți dintre prietenii lui Paul au sunat la poliție spunând că bărbatul din portret seamănă foarte mult cu acesta. Bernardo a fost chemat la secție pentru a fi interogat. Totodată, polițiștii au reușit cu acordul lui, să îi ia o mostră ADN, care urma să fie analizată. Însă, rezultatele nu au venit devreme deoarece sute de mostre așteptau deja să fie testate, iar pe vremea aceea analizele ADN nu erau la fel de avansate ca astăzi.

Între timp, cei doi tineri s-au logodit, iar Paul începu să aibă numeroase fantezii sexuale și sadice cu sora mai mică a Karlei, Tammy Homolka, în vârstă de numai 15 ani. După trei ani de relație, bărbatul începuse să-i reproșeze iubitei sale că aceasta nu îi poate oferi virginitatea ei, afirmând faptul că ar trebui să-i dea, în schimb, virginitatea surorii sale. Karla a acceptat spunându-i lui Paul că îi va oferi ceea ce își dorește, acesta fiind cadoul său de Crăciun. Astfel, în seara de 23 decembrie 1990, după ce restul familiei s-a retras în dormitoare, cei doi au invitat-o pe Tammy să mai stea cu ei. Aceștia i-au oferit adolescentei băuturi alcoolice în care au pus anestezic pentru animale, ceea ce o va lăsa inconștientă pe tânăra victimă. Cei doi au întreținut, pe rând, relații sexuale cu adolescenta adormită în timp ce filmau totul, iar Homolka ținea peste gura surorii sale o bucată de material îmbibată într-o substanță numită Halotan. La un moment dat, Tammy a început să vomite, moment în care tinerii au apelat la numărul de urgențe. Copila a fost transportată la spital, unde i s-a acordat primul ajutor, însă la scurt timp, medicii au declarat decesul acesteia. Cu toate că aceștia au remarcat arsura provocată de Halotan de pe fața fetei, medicii au declarat că tânăra a murit fiind înecată de propria vomă, cauzată de o intoxicație cu alcool.

Leslie Mahaffy, în vârstă de 14 ani, a fost următoarea lor victimă, aceasta fiind răpită de către Paul și Karla în iunie 1991. Fata a fost abuzată sexual timp de două zile, după care Bernardo a ucis-o prin strangulare, moment filmat de Homolka. Apoi, Paul a tăiat corpul fetei în multiple părți pe care le-a așezat în blocuri de beton, acestea fiind aruncate în Lacul Gibson. Paul și Karla s-au căsătorit în 29 iunie 1991, exact în ziua în care rămășițele lui Leslie au fost găsite în lac.

În 1992, aceștia au răpit-o pe Kristen French (15 ani) pe care au ținut-o în viață timp de două săptămâni, timp în care au abuzat-o sexual, pentru ca mai apoi, Bernardo să o ucidă și pe ea.

Abia în decembrie 1992, poliția a început analiza sângelui colectat de la Paul cu aproape trei ani în urmă. În aceeași lună, Paul a agresat-o fizic pe Karla în așa fel încât aceasta a rămas cu ambii ochi înnegriți. Bernardo a acuzat-o pe Homolka că aceasta a ucis-o intenționat pe sora sa, Tammy, lucru confirmat de Karla. În urma acestui episod, femeia s-a mutat în casa părinților săi.

În februarie 1993, poliția a identificat ADN-ul lui Paul ca fiind cel al violatorului din Scarborough. Karla le-a confesat mătușii și unchiului său că, într-adevăr, Paul a fost cel care le-a ucis pe Leslie Mahaffy și Kristen French și că cei doi au filmat ambele crime.

This is custom heading element

În timp ce era interogată, Homolka își crease o imagine de victimă, iar poliția îi oferi o înțelegere care consta în condamnarea ei la 12 ani de închisoare în schimbul cooperării sale cu autoritățile. Însă, imaginea creată de aceasta a dispărut odată cu descoperirea filmărilor celor doi în care se observă faptul că Homolka nu era o victimă.

Poliția a descoperit în locuința celor doi peste 900 de piese, care au constiuit dovezi în procesul demarat împotriva cuplului.

În cele din urmă, Karla a fost condamnată la inițialii 12 ani de închisoare, fiind eliberată în 2005, iar Paul a fost condamnat pe viață în 15 septembrie 1995.

FACT: Paul și Karla au fost supuși testului de psihopatie, punctajul maxim fiind de 40 de pucte. Karla a avut un scor de 5 puncte, pe când Paul a acumulat 35 de puncte.

Pentru mai multe detalii, un documentar ce urmărește povestea celor doi îl puteți viziona accesând următorul link: https://topdocumentaryfilms.com/ken-barbie-killers/

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes”]

Hoțul de cărți – recenzie

This is custom heading element

Hoțul de cărți este un roman istoric scris de autorul australian Markus Zusak, urmărind povestea unei fetițe pe nume Liesel Meminger. Soarta o duce pe aceasta departe de părinții și fratele ei, ajungând să trăiască într-o familie adoptivă, acțiunea petrecându-se în Germania nazistă, în timpul celui de-al doilea război mondial. După cum spune și titlul, fata ajunge „un hoț de cărți”, luând parte la diferite evenimente care o vor face să descopere cruzimea regimului nazist, dar și a vieții.

Un aspect impresionant, din punctul meu de vedere, este naratorul în sine, o „personalitate” la care nu mă așteptam vreodată să o văd în această ipostază. Deși acțiunea e fictivă, Zusak face o treabă foarte bună în conturarea vieților duse de oamenii care trăiau în societatea nazistă a perioadei respective, precum și a atrocităților regimului. Personajele sunt bine prezentate și reflectă o varietate de tipologii umane mai mult sau mai puțin afectate de ideologia impusă.

This is custom heading element

Hoțul de cărți m-a ajutat să trec mai bine prin perioada carantinei de dinaintea examenului de bacalaureat pe care l-am susținut anul trecut. Deși carantina nu m-a afectat prea mult, eu fiind o persoană introvertită, faptul că examenul se apropia mă făcea din ce în ce mai stresată. Citeam zilnic materia pentru bac, ceea ce, desigur, devenise plictisitor. Atunci a fost momentul în care am decis să citesc Hoțul de cărți, carte de la care aveam mari așteptări.

Pot spune că nu am fost dezamăgită și că a devenit cartea mea preferată ever. Am citit-o în câteva zile pentru că eram foarte dornică să obțin rezultate foarte bune la examenul de capacitate și de aceea nu am renunțat la repetatul zilnic al lecțiilor.

Așteptam cu nerăbdare să termin cu învățatul ca să pot citi din nou și de fiecare dată mă pregăteam pentru mici reprize de plâns pentru că, vă avertizez, veți plânge mult în timpul lecturii acestei cărți, așa că, pregătiți și niște șervețele înainte.

This is custom heading element

Cel mai probabil nu tuturor vă va plăcea romanul lui Zusak, însă, dacă sunteți pasionați și interesați de această parte a istoriei ce cuprinde perioada regimului nazist și toate faptele de nedescris ale acestuia, atunci cartea e un must read.

Am să adaug și faptul că Hoțul de cărți a fost ecranizat într-un film cu același nume, realizat de Twentieth Century Fox, în anul 2013.

Cartea o puteți achiziționa din majoritatea librăriilor, fie ele fizice sau online.

This is custom heading element

This is custom heading element

„Înainte să meargă fiecare la casa lui, Rudy se opri pentru o clipă și spuse:
– La revedere, Saumensch! râse. La revedere, hoțule de cărți!

Era pentru prima oară când Liesel fusese însemnată cu acest titlu și nu putea să ascundă faptul că îi plăcea foarte mult.”

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes” no_back=”yes”]