Treasure Hunt

Dacă pornim de la definiție, aflăm că un „treasure hunt” sau vânătoare de comori în limba română, este un joc de echipă în care jucătorii primesc mai multe indicii care îi ajută să găsească premiul ascuns. Pentru mine acest treasure hunt a însemnat mai mult decât un joc. Acest proiect mi-a oferit ocazia perfectă de a-mi stimula creativitatea și aptitudinile organizatorice, făcându-mi cunoștiință cu oameni minunați, la fel de implicați, cu care am reușit să leg prietenii.

Când oamenii spun treasure hunt, primul lor gând este despre comoara pe care trebuie să o găsească. Dar o căutare de comori nu trebuie să se focalizeze doar pe partea de final, ci și pe  conținutul acesteia. Nu este doar despre a ne plimba dintr-un loc în altul, în schimb, este despre testarea creativității și a pasiunii pentru aventură.

This is custom heading element

Articolul de astăzi e despre cum să organizezi un treasure hunt de succes astfel încât tu și echipa ta să vă bucurați de multiplele sale avantaje, printre acestea numărându-se: lucrul în echipă, mediul propice pentru oameni ca să socializeze si să lege prietenii. Totodată, veți găsi relatată experiența noastră în cadrul vânătorii de comori pe care am organizat-o la Biblioteca Județeană.

Organizarea acestui treasure hunt a fost prima mea experiență cu o astfel de activitate și, totodată, una dintre cele mai interesante activități de genul pe care le-am organizat vreodată. Prin această inițiativă, li s-a demonstrat copiilor că pot fi inventivi și că poveștile nu sunt doar o pierdere de vreme.

Căutarea indiciilor este un exercițiu care stimulează adrenalina și simțul de aventură al participanților, le stimulează cunoștințele teorectice și abilitățile practice, precum orientarea pe hărți, orientarea în spațiu, logica sau rezolvarea indiicilor.

Prin acest treasure hunt am dobândit mai multă experiență, iar prin greșeli și observații directe am văzut că există anumite etape, care, aplicate corect, aduc beneficiile despre care am amintite anterior.

This is custom heading element

Tema pe care am ales-o au fost pirații, pentru că cine altcineva ar fi mai potrivit să caute comori prin lumea plină de aventură a cărților decât neînfricații pirați?

Tema fiind aleasă, am realizat că pe mări nu se află niciodată un singur echipaj, ci mai multe, luptându-se cu corăbiile pentru supremație. Dar echipajul unei corăbii este format în urma multor aventuri, așa că am decis să le oferim o mică aventură în Clubul Coșbook, o misiune în care să găsească plicuri colorate care le vor determina echipa.

Odată echipajul format și regulile înțelese (trișorii vor fi aruncați peste bord), am ridicat ancora și am pornit la drum.

Etape prin care se poate un treasure hunt reușit

This is custom heading element

În funcție de vârsta și interesele participanților vei stabili particularitățile jocului: durata potrivită, indiciile, materialele de care ai nevoie etc. În cazul nostru numărul participanților a fost tot timpul necunoscut, deoarece copiii se puteau înscrie oricând. Pentru noi, acest lucru a complicat puțin situația, pentru că nu știam exact câte indicii trebuia să pregătim.

This is custom heading element

Locația poate fi înăuntru, dar dacă vremea și timpul îți permit, atunci se poate organiza jocul afară (în parc, pădure, curtea din spatele casei etc). Sau se poate face combinat, și afară și înăuntru.

This is custom heading element

Tema se poate reflecta în indicii, recompensă sau chiar și în regulile jocului. Când îi dai activității o temă specifică vei crea atmosfera de poveste și o implicare mai mare din partea oamenilor. Având în vedere că jocul în sine este o vânătoare de comori, eu si Dora, am ales ca tema centrală a acestui joc să fie legată de „Lumea piraților”.

This is custom heading element

Scopul jocului este găsirea comorii. Așa că trebuie să fie interesantă, atractivă și să facă echipa sau persona câștigătoare să se simtă special. Poți folosi o cutie, un obiect special, o medalie, un loc anume pe care jucătorii să-l găsească sau să oferi o altă experiență ca premiu. Poate fi o masă în oraș cu prieteni, un bilet la cinema sau o invitație la un eveniment. În cadrul proiectului nostru, comoara a fost una dulce pe care le-am oferit-o tuturor cu intenția de a-i răsplăti pe toți pentru implicarea lor în joc.

This is custom heading element

Cea mai bună abordare e sa începi cu sfârșitul. În funcție de premiu am compus indiciile, le-am legat între ele și le-am ascuns în diferite puncte alese strategic. În momentul în care te apuci de construit indiiciile, asigură-te că ele sunt simple la început și cresc în dificultate, până la final.

This is custom heading element

Fotogarfii, coduri, ghicitori, rebusuri, cuvinte încrucișate, întrebări din cărți sau despre cărți, quiz-uri, jocuri de memorie, hărți, puzzle-uri, cărți, litere sau cifre cu care să formeze următorul indiciu. Să caute indiciul urmator într-o carte la o anumită pagină. Această etapă este e cea mai creativă dintre toate. Cu toate acestea, aici vei acea cel mai mult de lucru așa că bucură-te la maximum de această etapă.

This is custom heading element

  1. Începutul/prezentarea activității – Acesta are un rol foarte important, deoarece modul în care prezinți jocul și primul indiciu creează atmosfera generală și așteptările jucătorilor. Înainte de a începe, asigură-te că toate regulile sunt clare și că toți jucătorii înțeleg ce au de făcut.
  2. Surprinde cele mai frumoase momente în fotografii sau videoclipuri.

This is custom heading element

  1. Premiază echipa sau persoanele câștigătoare
  2. Creează un moment de feedback și impresii – Acest pas este la fel de important ca jocul în sine, pentru că îți oferă posibilitatea de a vedea cum s-a simțit lumea, ce au învățat nou despre ei și despre ceilalți, precum și sugestii de îmbunătățire sau observații pe care să le poți aplica pentru viitoarele jocuri

This is custom heading element

Clubul Coșbook este un loc cu multe mistere, iar echipele au trebuit să deslușească indicii lungi, să găsească cuvintele în culoarea echipei lor și să caute cartea al cărui titlu acestea îl formau.

Echipele porniseră pe drumuri diferite, unul care ducea la periculoasa secție de adulți, pe când celălalt la înșelătoarea secție de copii. La secția de adulți, echipa a trebuit să caute 6 cărți de autori români care se ascundeau în rafturile înalte până la tavan folosindu-se de o hartă pe care erau notate aceste mici comori.

În fiecare carte li s-a dezvăluit un cuvânt, o parte a unui mister care i-a trimis la eterna carte a aventurilor pe mare, Moby-Dick. Aici au fost nevoiți să își folosească inteligența logico-matematică și să dezelege un rebus care le-a dezvăluit numărul raftului la care se afla ultimul indiciu. Această parte de ocean fiind cucerită, au urcat la secția copiilor, unde nu totul este așa cum pare.

This is custom heading element

Pentru a primi primul indiciu al secției copiilor, au avut de descifrat un alfabet codat și au găsit un cuvânt cheie, cu care nu știau ce trebuie să facă. Pentru că, până și în lumea piraților, uneori mai ai nevoie de ajutor, astfel s-au îndreptat spre bibliotecară căreia i-au cerut politicos (doar pentru că ești pirat, nu înseamnă că poți fi nerespectuos) ajutorul. Bibliotecara, fiind păstrătoarea secretelor, era chiar cea căreia trebuia să i se spună cuvântul cheie.

Copiii au primit, astfel, indiciul care i-a condus la cele 3 cărți scrise de unul dintre cei mai mari povestitori din lume: Hans Christian Andersen. Acolo au găsit drumul spre „Jurnalul unui puști”, cea mai apreciată lectură a momentului în lumea tinerilor. Iar pentru a încheia călătoria prin lumea copiilor, au găsit cartea „Pop Tropica”, unde era ascunsă o piesă de puzzle.

This is custom heading element

Puzzle-ul trebuia câștigat, ca orice pe lumea asta, printr-un joc de memorie. Pirații au răspuns la întrebări despre joc, cum au trecut de anumite obstacole, dar și care sunt cărțile lor favorite, ce știu despre filmele create pe baza lor și ce cred despre intriganta lume a poveștilor. Piesele fiind câștigate, mai trebuiau doar reunite. Iar mesajul final i-a trimis înapoi în Clubul Coșbook, unde au descoperit că, asemenea poveștilor clasice, comoara a fost tot timpul chiar sub nasul lor.

Oricât de clișeic ar suna, concluzia pe care micii pirați au tras-o din această aventură este că nu comoara contează, ci toate peripețiile pe care le-au pe parcurs. Și-au găsit prieteni pe viață, sau cel puțin pe vară și au descoperit că biblioteca nu este nici pe departe locul plictisitor care se spune a fi.

This is custom heading element

This is custom heading element

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes” no_back=”yes”]

Secretele bibliotecii

secretele bibliotecii biblioteca

Biblioteca este o clădire plină de povești, iar fiecare poveste ascunde secretele ei. O prințesă pierdută, un dragon fricos, un vrăjitor excepțional. Dar nu orice poveste trebuie să fie plină de lucruri imposibile. Poate fi vorba de o adolescentă care ajută la salvarea persoanelor de lagărele de concentrare, de un băiat deprimat care găsește prietenia sau despre un detectiv genial. Dar păzitorul poveștilor bibliotecii este cel mai mare secret dintre toate: bibliotecarul. „Nu e un secret, toată lumea știe de bibliotecari”, veți zice. Dar ce știți de fapt despre ei? Că sunt oameni triști care stau printre carti, colecționari excentrici sau ceva cu totul diferit? Ca să răspundem la această întrebare, m-am jucat puțin de-a spionul și am intervievat o bibliotecară, care a fost de acord să împărtășească câteva dintre secretele meseriei.

This is custom heading element

Din punct de vedere intelectual, este foarte bine. De micuță mi-am dorit. Aveam biblioteca mea mică, mi-o aranjam, le puneam după format. Îmi placea foarte mult să aranjez cărțile. Dar material, satisfacțiile nu sunt atât de bune, deși dacă ajungi să parcurgi toate etapele, adică după cursuri de specializare și toate gradele, atunci chiar înainte de pensie o să ai salariu mai mare.

This is custom heading element

Studii superioare. Studiile superioare te formează ca om, îți creează noi cunoștințe. La acestea se adaugă și un curs de specializare care durează cam câte două săptămâni, în fiecare lună câte șase luni de zile.

This is custom heading element

Dacă vorbim despre literatură, oricând este nevoie, pentru că sunt noutățile care apar și trebuie să fie în trend.

This is custom heading element

O parte sunt ale bibliotecii, iar o parte au fost donate de către ambasadorul Americii în România.

This is custom heading element

 Cărțile te formează, iar în opinia mea, literatura clasică este cea mai importantă. Clasicii rămân, sunt valabili, au efect și au substanță.

This is custom heading element

Pentru că nu sunt promovați, iar lecturile școlare trebuie explicate mai bine de către profesori, pentru că generația tânără nu se poate identifica cu cele ce se întâmplă într-un roman precum Ion. Trebuie să învățăm din diferite lumi. Trebuie să se facă legătura între generații, pentru că generația tânără are alte aptitudini.

This is custom heading element

Nu avem edituri care să traducă. E un proces foarte dificil.

This is custom heading element

Puterea exemplului e cea mai mare. Dacă părintele nu citește în casă, atunci nu va citi nici copilul. Știu asta de la părinții care și-au crescut copiii în bibliotecă. Sunt copii pe care îi știu de mici și care tocmai au terminat facultatea. Când vine de la școală e o obligație, dar pe părinte îl copiezi instinctiv. O mare parte din personalitatea noastră se datorează lor.

This is custom heading element

Nicio zi nu e ca alta. La început și la sfârșit de săptămână e aglomerat. Depinde de oameni. Este ziua în care vin bătrânii, ziua în care vin tinerii. Niciodată nu te plictisești. Tot timpul e ceva de făcut în plus pe lângă sarcinile zilnice.

This is custom heading element

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes” no_back=”yes”]

A cup of memories

”Good tea is sweet enough to choke a bear”. Sabaa Tahir, ‘An Ember in the ashes’ series

‘No, it’s not’, I say, closing the book. ‘A good tea has enough flavour to burn a memory in your brain. Good tea is memorable enough to tie itself to an event in your life, even if it isn’t something big.’

After this little discourse I give myself, I take a sip of my teacup. Do you know those moments in your life when you just think, without a specific purpose? When you have a speech so powerful that you feel you could win a case at The Supreme Court? Well, my dear reader, this is one of those moments, so… ready, set, go!

Tea is more than flavoured water. To call it so it’s like saying coffee it’s bitter water (which it is, in my opinion, but that is beside the point). Drinking tea can be a way of meeting new friends, of remembering people, maybe even of developing new ideas.

Like, when I drink a cup of onion tea I remember the week I was sick and my mom made me drink it and then she gave me chocolates to make me feel better. If I choose ginger tea I think of the day my father made it for us and put a whole teaspoon of flavor into half a liter of water.

Now, I know I said I liked it packed with flavour, but not so much that it burns your throat. When I think of apple and cinnamon tea I remember my gymnasium desk mate, who used to bring a whole bottle of it hot to school in the morning. In the cold winters, when our central heating was failing, I would steal his bottle and warm up my hands with its warmth. It would drive him crazy, and to make it even, he would steal my pencil or a notebook, and wouldn’t give them back to me until the end of the day.

When I think of basil tea, my mind goes to my grandmother’s garden, and the jar of small basil sticks that we have at home. If I think about camomile tea I remember dipping pieces of material into it and gently placing them on my eyes to try to minimalise the bags under my eyes, or at least pretend that’s what it did (usually, I just wanted to be pampered).

I know these flavours aren’t the fancy ones people choose when drinking tea but they represent me, they show who I am. And who am I, if not the girl who laughs when she gets her tongue burned for dinking the tea too hot one night, and then forgets about it and drinks it cold the next?

Who am I, if not the girl who longs for a sip of that apple and cinnamon tea, but refuses to drink it cold? And who am I, if not the girl who almost spit out the tea at a school event because it was too sweet? And, the most important question, who am I, if not the girl who never, ever, says no to a cup of tea? (that ‘never’ is a bit subjective, it doesn’t apply when the tea is too sweet; I might love drinking tea, but I have standards)

When you drink that tea, you don’t just try to warm yourself up. It’s not just about the liquid hydrating you, it’s about the memories coming back to you, about all the places you’ve seen, about all the people you’ve been.

So, what do you think of when drinking a cup of tea? Does the wild berry tea remind you of a hunt for raspberries with your family? Do you drink the fancy aromas like paradise-fruit tea, or classic ones like green or black tea? Do you drink it with milk or honey or lemon? Do you choke when you see someone pouring three teaspoons of sugar into their perfect cherry tea?

I know these seem like a lot of questions, but you have the answers. You thought of them while I spoke of mine. You remembered the days when you would drink tea to calm yourself down, when coffee was off-limits for you.

They say that you have to drink coffee when you are an adult to keep yourself from falling asleep from exhaustion. I know some people love coffee, but to me, it tastes like adulthood, like great expectations. For now, I would like to drink my tea, which tasted like fun and games, love and hate, late nights and early mornings, school and parties.

So, how do you like your tea?

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes” no_back=”yes”]

Povestea din spatele măștii

This is custom heading element

Pandemia ne-a luat prin surprindere, a jucat un joc mortal de v-ați ascunselea. Noi ne-am ascuns, ea ne-a căutat. Ne ascundem în case sperând la vremuri mai bune, dar care erau acele vremuri mai bune? Ce ne amintim din „the good old days”?

Ne țineam de mână fără frică, cea mai mare problemă fiind prietenii geloși. Ne îmbrățișam la întâlniri, ca și cum nu ne-am fi văzut de ani de zile. Mergeam la filme cu prietenii, fără să ne gândim cine stă în spatele nostru.

Ce este atât de diferit acum?

Ne-am pierdut încrederea, și pe bună dreptate.

Totul este diferit, lumea este speriată, nimeni nu știe ce ar trebui să facă, dar nu este nevoie să ne simțim așa. „Lumina poate fi găsită în cele mai întunecate timpuri, dacă ne aducem aminte să aprindem lumina.” (J.K.Rowling). Deci, de ce nu aprindem lumina? De ce ne afundăm în întuneric fără speranță de scăpare, când am putea căuta lumina de la capătul tunelului.

Contrar opiniei pesimiștilor, există avantaje. Nu ne-am mai văzut prietenii, dar am aflat cine voiam să comunice cu noi și cine nu. Bârfa și injuriile nu au mai fost ascunse de rușinea de a da cu ochii de persoana respectivă și am văzut persoana de sub mască. Măștile au căzut, nimeni nu a considerat că trebuie să le mai poarte. E mai comod fără, până la urmă. Fără măști sub care să se ascundă, am aflat cine sunt. Și poate, doar poate, ne-a căzut și nouă „costumul” sub care ne ascundeam față de noi înșine.

Am descoperit talente noi, hobby-uri neobișnuite, am văzut filme care ne-au schimbat, am citit cărți care ne-au lăsat în lacrimi. Nu toată lumea a avut curajul să încerce ceva nou și neobișnuit, ci s-au întors la cunoscut, la confort. Și asta e perfect. Pandemia nu este un concurs de talente ținut pe instagram și facebook, nu este o întrecere a celor mai buni bucătari, scriitori sau muzicieni. Este o cursă pentru supraviețuire. Fiecare o abordează cum poate mai bine, iar cei care ajung la „finish” sunt învingători.

Însă nu toată lumea are privilegiul de a putea să crească în timpul unei pandemii. Cei privilegiați trebuie să fie acolo pentru rudele lor, prietenii, vecinii, străinii de pe stradă. Putem ajuta. Nu trebuie să fie gesturi mari doar de dragul de a fi. Un zâmbet, o cană de ceai fierbinte, o discuție prietenoasă, toate aceste lucruri contează. Nu suntem singuri atâta timp cât avem persoane care ne văd.

„Totul va reveni la normal” zicem cu speranță. Ce este normalul? Prietenii care ne zâmbesc în față și ne bârfesc pe la spate? Indiferența cu care ne tratăm unii pe alții? Siguranța cu care luăm totul „de-a gata”? Suntem într-adevăr triști dacă la asta vrem să ne întoarcem. Avem o șansă de a construi un viitor nou, un viitor în care să ne tratăm unul pe altul cu onestitate, cunoscând zile mai grele.

În acest fel, data viitoare când te ții de mână cu cineva vei ști că merită. Când îmbrățișezi pe cineva, va fi sincer. Când mergi la un film cu prietenii, te vei simți în siguranță.

Pandemia nu este un eveniment fericit. Dar, ca orice eveniment este format din povești. Povești triste, fericite, anoste, simple, complexe. Avem datoria să ne spunem povestea noastră, să o ascultăm pe a altora și să le trecem mai departe. Să nu uităm sacrificiile, tristețea, bucuria, sărbătorile. Pentru că dacă uităm, nimic nu ne împiedică să repetăm greșeala.

This is custom heading element

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes” no_back=”yes”]

Cum este viața de terapeut Bowen?

This is custom heading element

TEHNICA BOWEN prezintă unul dintre cele mai profunde concepte terapeutice existente în lume, în prezent. Se bazează pe teoria conform căreia, odată ce s-a realizat relaxarea totală a corpului, se activează abilitatea proprie organismului de a redresa orice problemă a corpului și a minții, prin readucerea acestora la echilibru și armonie.( https://www.bowtech.ro )

Meseria de terapeut prezintă diferite provocări și nu este întotdeauna atât de ușoară pe cât s-ar putea crede, cei care o practică fiind nevoiți să se confrunte cu prejudecățile pacienților și ale doctorilor, diagnostice confuze și mici provocari de zi cu zi. Dar când meseria este făcută din plăcere și cu iubire pentru oameni, aceasta devine job-ul de vis al unor persoane.

Alina Maria Purghe este terapeut bowen și conduce un cabinet din Bistrița împreună cu sora sa. Ne-a primit în cabinetul ei și ne-a răspuns sincer la orice întrebare am avut despre cum este să fii un terapeut bowen.

This is custom heading element

„Terapeut.”

This is custom heading element

„Oricine poate deveni terapeut. Nu trebuie să ai niciun studiu de specialitate ca să poți deveni terapeut bowen. Dacă ar trebui să dau eu o definiție a persoanelor care ar putea deveni terapeut, ar fi: oricine iubește oamenii.”

This is custom heading element

„Ca să devii terapeut cu acte în regulă, ai nevoie de cursuri, dar ca să ajungi la cursuri nu este nevoie de o pregătire prealabilă. Am avut colegi la cursuri care erau ingineri, am avut colegi bucătari, medici, asistenți, moașe medicale, din toate domeniile. Totul este să iubești oamenii, să fii orientat spre ei și să înveți cât mai corect tehnica. Trebuie să faci un curs de anatomie și prim ajutor, pentru că lucrezi într-un mediu cu oamenii în care e posibil să fie nevoie de o intervenție și anatomie pentru că lucrezi pe corp și trebuie să știi ce faci și cum.”

This is custom heading element

„Cursurile sunt structurate pe câte patru zile, o dată la trei sau la patru luni, depinde cum hotărăsc organizatorii, cu suport de curs, pe module. În momentul în care ai primele patru module făcute, ai un examen, îți primești diploma, după care poți să continui cu cursurile de perfecționare. Există un curs de profesioniști, unul de avansați și altul de master, care este cel mai mare. Pentru a ne menține calitatea de terapeuți într-o asociație a terapeuților, se solicită în fiecare an sau o dată la doi ani anumite cursuri, ca și cum ți-ai lua credite. Se mai fac și cursuri specializate pe anumite afecțiuni: pentru diabetici, probleme de structură, dureri de spate, pentru „Minte, corp și Bowen”.

This is custom heading element

„Nu. Mă consider mai degrabă un facilitator spre starea de bine a omului. Noi avem nevoie de doctori, adică ne vin pacienții de multe ori zicând „mă doare undeva” iar noi încercăm și lucrăm. Nu au un diagnostic foarte clar. Dacă după căteva ședințe nu reacționează și nu e favorabil, durerea persistă, îi rugăm să meargă la medic. Eu la prima ședințe îi întreb: și medicul ce a zis?”

This is custom heading element

„Unii sunt foarte deschiși, alții nu consideră deocamdată terapiile alternative benefice, dar nu e cu supărare. Sunt pacienți care zic „Ar trebui să cred în bowen?” Nu, nu trebuie să crezi dar trebuie să vrei să te vindeci.”

This is custom heading element

„Am descoperit că am o boală autoimună. După multe luni în care am făcut tratamente, în afară de efectele secundare pe care le-am observat nu mi s-a întâmplat nimic (așa am reacționat eu, nu e la toată lumea la fel). Familia mi-a recomandat terapia bowen. După prima ședință am descoperit că știu ce se întâmplă în corpul meu. Am început să mă simt mai bine, să zâmbesc mai mult.

Eu făceam total altceva, terminasem dreptul, lucram în logistică și aveam o firmă de organizat evenimente festive. Am mers la un curs de terapie și m-am regăsit de la primele cuvinte acolo, e ca și cum te-ai așeza într-un scaun de mărimea ta. Acolo este locul meu. Mi s-a așezat sufletul, mi s-a așezat mintea și abia așteptam următoarele cursuri. De la primul curs am început să practic. Și deși eu nu am împărțit niciun pliant, nu am făcut reclamă nicăieri, eu tot aveam oameni, tot mai mulți, încât după ce am absolvit cursul a trebuit să îmi deschid cabinet împreună cu sora mea. Am renunțat la celălat job, pentru că nu aș fi renunțat la asta pentru prima și am făcut alegerea cu sufletul.”

This is custom heading element

„Am mers cu familia în vacanță într-un loc unde se sărea cu parașuta.  Aterizând, fiecare cădea cum putea. M-am gândit ce nevoie ar avea ei de „un coccis”. Deci în momentul în care îți place atât de mult ceea ce faci încât te definește, atunci cumva gândești bowen. Și implicându-te, pentru că empatizezi cu pacienții, devine obositor și uneori este greu, dar aduce satisfacție.”

This is custom heading element

„Aș face până aș închide ochii. E ceea ce pe mine m-a salvat din multe. Am renăscut și după ședințele de bowen am simțit că orice o să vină spre mine pot să duc.”

This is custom heading element

„Nu pot zice ca nu îmi place, dar totdeauna mă rog să ajungă în cabinet oamenii pe care îi putem ajuta, oamenii care au voința sau dorința de a-și rezolva problema. Vin de multe ori persoane care nu cred și care spun că pentru ei nu este important. Este ca și cum mi-ai aduce mie un afront personal, mai ales atunci când nu știi despre ce e vorba.”

This is custom heading element

„Sunt doar apăsări peste anumite puncte, rolări peste anumite puncte, nu doare și pauză între ele ca să apuce creierul să proceseze informația pe care i-am dat-o, după care revenim și continuăm. E o terapie non dureroasă, nu e inviazivă, nu are contra indicații, nu se intercalează cu medicația.”

This is custom heading element

„Ce nu este permis atunci când facem bowen este masajul corporal, manipularile corporale, băile fierbinți ori foarte reci, deci tot ce ar putea anula efectele terapiei.

This is custom heading element

„Sunt pacienți din toate grupele de vârstă, Bowen este recomandat chiar dinainte să te naști. Dacă mama primește Bowen, atunci și copilul beneficiază. Nouă ne zicea și la curs, cel mai frumos cadou pe are îl poți face unei femei însărcinate sunt ședințele de Bowen pentru că așa beneficiază și ea, și bebe. Până la cele mai înaintate vârste, nu ne oprește nimic. ”

This is custom heading element

„Terapia bowen are cumva la bază memoria celulară. Acționând pe anumite puncte și cu anumite impulsuri, trimitem corpul la stadiul său de normalitate, atunci când corpul este sănătos. Corpul alege ceea ce e mai important pentru el și vindecă. Dar da, ca și afecțiuni poate să vindece sau să ajute la vindecare oricărei boli.

This is custom heading element

„Terapia bowen se face o dată pe săptămână, uneori și la două săptămâni. E important să respectăm un program și rupem șirul celor șapte zile, doar în anumite situații: la copilașii cu colici, la femeile însărcinate dacă au anumite probleme sau la asmatici, dacă au o criză de astm.

This is custom heading element

„Ce aș recomada ar fi să nu aștepte să vină când apar probleme. Cu cât începem mai repede, cu atât se rezolva mai repede.”

This is custom heading element

„Oricărui om care iubește oamenii. Am avut o experiență în care cineva m-a rugat să îi explic și să îi arăt ce înseamnă, pentru că nu știe dacă i se potrivește. Am zis ok, ia un loc, avem de lucru.”

This is custom heading element

„Să fie deschiși. ”

This is custom heading element

„Ultimul copil care mi-a explicat ce înseamnă bowen a zis „Alina face te iubesc”. Cred că asta e cea mai bună definiție pe care am primit-o vreodată de la cineva.  Eu aș explica simplu: aduce fericire și sănătate și multă bucurie.”

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes” no_back=”yes”]