Care-i treaba cu statul în chirie
Care-i treaba cu statul în chirie

Care-i treaba cu statul în chirie

Toată viața am trăit-o la țară. Visul meu de mică a fost să plec la liceu, să stau în chirie și să am libertate. Doamne, cât tânjeam după viața orășenilor. Să ies cu prietenii, să ne plimbăm prin tot orașul, să ieșim în cafenele. Și în sfârșit s-a împlinit.

Vara anului 2019

Am pus peste tot articole în care îmi căutam chirie. Pe toate paginile cu chirii din Bistrița. Nu știam exact ce caut. Știam doar că o să stau cu prietena mea din copilărie. Într-un final, o cunoștintă ne-a spus despre această bătrânică la care a stat copilul ei în timpul liceului. „O scumpete de femeie. Are un bishon micuț, stă într-o zonă liniștită, e numai bine pentru niște boboace. Dar, o să stați cu ea în apartament”. Puțin știam noi ce ne va aștepta…

Ce încântată eram. Le-am spus alor mei, am încercat să îi conving, că nu tare le plăcea ideea de a sta cu o străină în casă. Au acceptat. Eram în al nouălea cer, mai mult pentru câine. Ironic, nu?

Septembrie, 2019

Ne-am hotărât să mergem să vedem apartamentul. Apartament cu 3 camere, două băi, bucătărie gigantică. Poti juca sârba aici, la cât de mare e, zise mama, ironică. Atunci, ne-a spus gazda că mai stau încă două boboace, și ele, de la țară. 

Două într-o cameră, două în cealaltă. De obicei nu găzduiesc mai mult de două fete, dar fac o excepție pentru voi, dacă n-ați găsit în altă parte. Ne povestea proprietara. Nu  ne deranja, eram fericite că aveam unde sta. 

Era un apartament vechi, scârțâia tot. De la podea, până la masă. În camera noastră aveam o canapea care se trăgea. Nu era mai mare decât un pat twins. Groaznic. 

Ni s-a spus că putem mânca în cameră, fără nicio problemă. N-a fost așa. Eram foarte introvertită și timidă, preferam să mănânc în cameră, până la un moment dat.

După amiaza unei zile de școală

În seara de dinainte, lăsasem niște firimituri pe masă, si un pahar de apă. Nu mai erau acolo când m-am întors de la școală.

Te rog să nu mai mănânci în cameră, nu vreau să strâng după voi, mi se adresează dânsa deranjată.

M-am supus, nu voiam probleme. Nu înțelegeam, totuși, de ce a făcut curat în camera noastră.

Într-o seară, trecut de ora 7

Colega noastră din camera alăturată a iesit în oraș. A stat destul de mult, deja se înnoptase afară.

Vai, păi nepoata mea la ora 17 e în casă. E inadmisibil să stai afară atât de târziu într-o zi de școală, mai ales că ești și fată. A lăsat cheia în ușă, n-a lăsat-o să mai intre în apartament în acea seară. I-a sunat părinții și i-a spus „ce face fata lor”.

După o lună, octombrie 2019

Atâtea s-au întâmplat luna aceea. Nu aveam voie să stăm toate patru fete în bucătărie, sau în cameră. Nu aveam voie să ne spălăm hainele fără să ni le pună ea la spălat. Stătea și ne „ajuta” la gătit, fără să îi cerem noi. Nu puteam chema pe nimeni la noi. 

Fetele celelalte s-au hotărât să plece. S-au certat monstruos cu proprietara. În cearta lor, au mentionat că dorim să plecăm și noi.  Mai târziu în acea seară, m-a chemat să vorbesc cu ea.

Mi-a spus X că vreți să vă mutați. E adevărat?

-Uhm, cam da.

De ce? Nu aveți condiții aici?

-Ba da, dar credem că ne-ar fi mai bine în altă parte.

Da… oricum tu ai fost capul răutăților. Tu ai convins-o și pe prietena ta să se mute (ceea ce, ironic, nu era adevărat).

-Ba nu, amândouă am căzut de comun acord.

Nu mă minți. Mda. Lasă, du-te culcă-te. Mai vorbim.

După această discuție, au urmat zile tensionate. Am aflat că asculta la ușa noastră, să vadă dacă vorbim de ea.

Am plecat, într-un final de la ea.

„Scumpetea de femeie”.

Într-un octombrie târziu, 2019

Am găsit alt apartament. Mobilat, modern, la parter, două camere, bucătărie în care mai mult de o persoană nu încăpea.

Am stat în acest apartament până în octombrie 2020. Am avut încă o colegă. Eu și prietena mea în camera mare (care era, de fapt, living room-ul).

Ce am învățat din statul în acest apartament e că n-o să mă mut niciodată la parter, iar spatiul personal e limitat sau uneori, inexistent.

În timp, colega noastră a plecat, în vara de dinainte de a 10 a, iar eu i-am luat camera. Life changing. Am adorat să stau singură, să pot chema pe cine vreau la mine. 

 La ora șapte dimineața, vecina de la unu își trezea nepoata la școală, și ne trezea și pe noi la câtă gălăgie facea. Îmi amintea de mama, când urla din bucătărie la mine dacă m-am trezit. Ce vremuri…

Iar acum trebuie să prezint și punctele slabe a acestui apartament:

-nu se încălzea niciodată în baie și în bucătărie;

-după mai puțin de o săptămână s-a stricat termostatul. A trebuit să plătim noi, chiar dacă nu noi l-am stricat;

-mirosea bucătăria, fiind cea mai aproape de casa scării;

-zonă extrem de dubioasă;

-gălăgie constantă deoarece lângă noi era un teren de fotbal al unei scoli.

Totuși, aș prefera să mă întorc aici, decât la bătrânică.

Septembrie 2021

Alt apartament, aceeași colegă, alte probleme.

Chiria trebuia împărțită la trei, că era vorba că mai stă o fată, dar aia nu stătea niciodată acasă, așa că după o lună am rămas noi două să plătim chiria, care era destul de mare pentru o chirie în Bistrița. Am zis, treacă-meargă acum, nu pot găsi altă chirie în mijlocul semestrului. 

După foarte puțin timp, a început să nu mai meargă centrala. Se oprea când avea chef, nu se mai pornea cu orele. Și era frig. Foarte. Frig.

Am vorbit cu o cunoștință, care ne-a explicat ce să facem dacă se mai oprește centrala. Doar îi pornim presiunea. Simplu. A funcționat până la un moment dat.

Într-o duminică, ianuarie, 2022

Obișnuiam să oprim căldura pe weekend. Am ajuns mai repede decât colega mea la apartament. Dau să pornesc căldura, nu merge. Nu mi-am făcut griji, știam ce să fac. S-a pornit. Eram fericită, dar nu mult a ținut fericirea asta. Pe la ora două dimineața mi s-a părut că e iarăși frig. Am mers pe balconul închis, unde era centrala.  Mi-a căzut inima când am văzut. Smoală neagră pe jos. Era stropit peste tot, nu-mi dădeam seama ce s-a întâmplat, până am văzut caloriferul. Spart. Avea o gaură de cât palma de mare. M-am panicat, nu știam ce să fac. Am oprit căldura de tot, am luat hanoracu pe mine, halatul, pătura și plapuma, și m-am culcat.

A doua zi am vorbit cu proprietarul. A venit să vadă ce s-a întâmplat. Am ajuns la concluzia că a înghețat apa din calorifer, iar când am pornit căldura a facut BOOM!

N-a fost vina mea, m-a liniștit și proprietarul. Caloriferul era vechi, de pe vremea lui Ceașcă. L-au schimbat și n-am mai avut probleme cu el. Doar cu gazul…Ce s-a scumpit gazul…

Prezent, 2022 

De-a lungul anilor de stat în diferite chirii, am aflat și învățat diferite chestii. Cum să tolerezi o bătrână care n-are toate țiglele pe casă, cum să faci să fie cald în bucătărie și-n baie, cum să repari un calorifer care a explodat.

Dar acum mai avem o mică-mare problemă. Cine schimbă căldura la termostat când nu e nimeni la apartament, și de ce e schimbată DOAR când suntem noi la școală?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Privacy Preference Center