Dispariția micuței Madeleine McCann
Dispariția micuței Madeleine McCann

Dispariția micuței Madeleine McCann

This is custom heading element

This is custom heading element

Un post național de televiziune din Marea Britanie anuța următoarea știre șocantă:„ Poliția din Portugalia caută o fetiță britanică în  vârstă de trei ani despre care se crede că a fost răpită din pat. Madeleine McCann era în vacanță cu familia într-un apartament dintr-un resort din Algarve. Părinții ei luau cina  la mică distanță de ea și au descoperit că dispăruse când au verificat camera. Șaizeci de membri ai personalului și oaspeți au căutat frenetic până la ora 4:00 dimineața.”

Circumstanțele deosebit de controversate ale acestui caz l-au făcut într-un timp record foarte popular în rândul mass-media și al opiniei publice. Circul mediatic creștea rapid. Toate ziarele erau prezente, posturi TV, elicoptere, Sky News, toate și toți voiau povestea familiei McCann.

Dar cine era familia McCann și ce se întâmplase de fapt?

This is custom heading element

Părinții fetiței erau medici, tatăl ei, Gerry, lucra în Leicestershire, iar mama ei, Kate, lucra cu jumătate de normă și stătea mai mult acasă cu cei trei copii mici: Madeleine, în vârstă de 3 ani și gemenii Sean și Amelie, în vârstă de un an și jumătate.

Soții McCann au plănuit o vacanță în Portugalia pentru luna mai, 2007. Alături de ai mergeau un grup de prieteni: David și Fiona Payne, Matt Oldfield și soția lui, Rachel, Russ O’Brien și Jane Tanner, precum și Dianne Webster, mama Fionei.

Kate McCann a declarat mai târziu: „M-am simțit neliniștită, aveam o senzație ciudată în privința vacanței. Era într-adevăr vacanța care nu trebuia să se întâmple. Am plecat pe 28 aprilie și eram adulți și copii. Părea un echilibru ideal, să fim în vacanță cu familia, copiii să se distreze, iar noi să avem ceva timp și pentru noi. Madeleine, în special, se distra grozav.”

Ocean Club era unul dintre complexurile din satul Praia da Luz. Era compus din apartamente de închiriat și mici vile, mai mult cu autoservire. Avea patru piscine, multe terenuri de tenis și un KidsClub. Familia McCann și prietenii lor aleseseră Ocean Club pentru că era un complex potrivit pentru familii. Avea o creșă de noapte, dar toți din grupul lui McCann au decis că nu vor așa ceva pentru că s-au găndit că trebuie să-i culce devreme pe copii și să-i ia prea tărziu și așa le-ar deranja somnul.

Restaurantul Tapas era de cealaltă parte a piscinei de lângă apartamentul familiei McCann, apartamentul 5A, la 60 de metri în linie dreaptă, cam la 100 de metri de stradă, pe sub o arcadă și apoi pe lângă piscină. Era un loc plăcut, cu baldachine, părea cel mai convenabil loc în care să ia cina în timp ce lăsau copiii să doarmă în apartamentele lor.

Soții McCann și prietenii lor au decis să acționeze ca un fel de sistem de supraveghere a copiilor. La fiecare 20-30 de minute, se ridicau și mergeau să-și verifice copiii și au făcut asta cu succes în cea mai mare parte a vacanței.

This is custom heading element

În după-amiaza de joi, după o săptămână de vacanță, copiii erau destul de obosiți de la aerul marin și pentru că erau pe bărci toată ziua. Părinții voiau să culce copiii, să ia mâncare la pachet de la restaurantul Tapas și să cineze pe balcon.

Pe la 17:30, Kate s-a dus să preia copiii, care se întorceau de la KidsClub. Madeleine era foarte obosită în seara aceea, a remarcat asta și a cerut să fie dusă în brațe. Kate a început să le citească o poveste cu animale care avea un cântecel în ea, iar copiii abia au rezistat cântecelului și Madeleine era aproape adormită înainte să termine cartea. Înainte să adoarmă copiii, Gerry a intrat și le-a spus noapte bună.

Pe la 20:30, Kate și Gerry au mers la restaurantul Tapas unde urmau să se întâlnească cu ceilalți prieteni, fiind printre primii care au sosit. Când Matt Oldfield a ajuns la ora 21:00, a spus că totul era liniștit când a trecut pe lângă apartamentul soților McCann.

Pe la 21:05, Gerry s-a ridicat de la masă să-și verifice copiii pentru prima oară în acea seară. A intrat în apartament, pe ușa din spate, care era descuiată și s-a dus în dormitor, unde s-a simțit ca un tată mândru, uitându-se la copiii lui adormiți și gândindu-se cât de norocos era.

La 21:25, Kate voia să verifice copiii, când Matt Oldfield s-a oferit să verifice el în locul ei. Acesta a declarat ulterior că a intrat în apartament, din nou pe ușa din spate, dar nu a intrat în camera unde dormeau copii. A spus că a văzut lumină și a auzit un sunet de parcă unul dintre copii se întorcea, dar nu a mai auzit nimic altceva, așa că a plecat mulțumit.

La ora 22:00, conform liniei temporale oferită de Kate McCann, era rândul ei să meargă în apartament și să verifice copiii. Conform declarației acesteia, ea a intrat în apartament, uitându-se spre dormitor și a văzut mai multă lumină decât se aștepta. A dat să intre pe ușa deschisă a dormitorului, dar apoi curentul a închis ușa. A deschis ușa din nou… de data aceasta a remarcat că patul lui Madeleine era gol, iar fereastra era deschisă, cu obloanele ridicate. Atunci a fugit înapoi spre restaurant strigând „Cineva a răpit-o pe Madeleine!”, și așa a început coșmarul.

„Nu Madeleine!, țin minte că tot repetam asta și Gerry la fel. Prietenii noștri strigau să închidem granițele, „Maroc, Algeria! Blocaje rutiere! Ne trebuie blocaje rutiere!”. Mă simțeam neajutorată”, a declarat ulterior Kate.

Pe măsură ce timpul trecea, posibilitatea ca ea să fie găsită scădea. Acum era momentul să caute. De abia se întâmplase, nu voiau ca urma să se rătăcească. Era inexplicabil! Copiii nu dispar așa din paturi, la miezul nopții!

Acum vorba se răspândea în Praia da Luz. Practic, toată lumea era chemată. Tot personalul era acolo și, desigur, mulți oaspeți ai resortului. S-au întors în apartament și au așteptat, devenind tot mai agitați, iar oamenii alergau în umbre în jurul apartamentului. Dar poliția nu a venit. Gerry s-a dus cu un însoțitor la recepția Ocean Club și le-a solicitat să cheme autoritățile din nou. Mesajul a ajuns la doi polițiști într-o mașină de patrulare care s-au deplasat rapid la locul faptei.

Pe la miezul nopții, șeful local al Gărzii Naționale Republicane a decis să anunțe pe cineva din Poliția Judiciară, principala unitate de investigații a infracțiunilor din Portugalia. Detectivii au ajuns la resort abia în jurul orei 2:00, adică la aproximativ 4 ore de la momentul în care Kate constatase dispariția fiicei sale. Investigatorii s-au plâns că eventualele probe pe care le puteau ridica de la fața locului, respectiv din apartamentul familiei McCann, au fost compromise de dezordinea creată de toți cei care au căutat-o pe Madeleine, aceștia răscolind dulapuri, haine, bagaje și mobilă. Poliția a inspectat locul ca și cum ar fi avut loc un jaf, fiind o inspecție minimă din punctul de vedere al detaliilor.

Atmosfera a devenit dintr-o dată foarte sinistră. Prima ipoteză a investigatorilor a fost aceea că Madeleine fugise, dar Kate insista mult că fetița ei nu plecase, ci că aceasta fusese răpită.

Până a doua zi dimineață, Kate și Gerry au avut o senzație de frustrare. Erau foarte nerăbdători, voiau ca lucrurile să se întâmple rapid și simțeau că urmau să-și caute fiica pe cont propriu, întrucât poliția nu părea să-i ajute cu nimic.

Kate: Desigur, am stat treji toată noaptea, am așteptat prima rază de lumină. Era cam ora 6:00. Apoi am ieșit să căutăm, prin iarba, prin tufișuri. Ne spuneam încontinuu că o să o găsim.

Kate și-a mai amintit că în dimineața de 3 mai Madeleine i-a spus mamei sale: Mami, de ce nu ai venit aseară, când eu și Sean plângeam?

Ce voia să spună Madeleine, ce îi făcuse pe ea și pe Sean să plângă? Dacă a venit acolo un răpitor, dacă fusese acolo în noaptea trecută? A fost deranjat sau poate nu a continuat ce intenționa?

Algarve, zona în care se afla resortul, este o linie costieră de plaje și nu este departe de Maroc care era principalul centru de producție al canabisului și al hașișului pentru Europa.

Problema era cu autoritățile, cu oamenii care ar putea ajuta la căutări, dar poliția nu făcuse nimic de la ora 3:00 dimineața. Era o mașină de poliție staționată, dar nimeni nu căuta, deși aveau mare nevoie de ajutor.

Abordarea inițială a fost făcută inadecvat, pentru că, în Portugalia, dispariția unui om, nu este o infracțiune și nu poate fi pedepsită. Prin urmare, Poliția Judiciară nu a putut demara niciun fel de investigație sau folosi anumite tehnici și procedee, cum ar fi interceptarea telenofică sau supravegherea, deoarece acestea se folosesc în cazul infracțiunilor.

Pe data de 4 mai, Kate și Gerry au mers la Potimao să dea declarație la poliție despre incident. Ei au au pus accentul pe ceea ce le-a spus prietena lor, Jane Tanner, despre un bărbat pe care îl văzuse în seara de 3 mai. Erau convinși că Madeleine fusese răpită. Părinții fetiței au fost interogați pe rând. La un moment dat, ofițerul a întrebat-o pe Kate dacă e prima lor călătorie în Portugalia, iar ea a izbucnit spunând că da, dar va fi și ultima. Astfel, s-au pus bazele unei relații dezastroase între autorități și soții McCann.

This is custom heading element

După 24 de ore de la dispariția fetiței, autoritățile nu aveau nicio pistă, niciun indiciu, niciun cadavru.

Soții McCann au fost mutați în alt apartament, iar seara următoare au ținut o conferință de presă pentru a informa publicul cu privire la cele întâmplate: Nu se pot descrie în cuvinte neliniștea și disperarea pe care le simțim în calitate de părinți ai frumoasei noastre Madeleine. Solicităm ca oricine care are vreo informație în legătură cu dispariția lui Madeleine oricât de neînsemnată… Vă rog, dacă Madeleine e la voi, lăsați-o să vină acasă la mama, tatăl, fratele și sora ei. Toată lumea poate înțelege cât de dureroasă e situația. Vă cerem să ne respectați intimitatea, să ne permiteți să continuăm, să ajutăm Poliția în ancheta ei. Mulțumim.

This is custom heading element

Toată lumea s-a implicat în căutarea fetiței, localnici, personalul complexului, oaspeții resortului, cu toții erau foarte surprinși pentru că nu se mai întâmplase așa ceva în zonă. Fotografiile cu Madeleine au fost împărțite și lipite peste tot în oraș, iar Poliția Gărzii Naționale și echipa de criminalistică erau implicate. Ofițerii au început o urmărire națională, alertând porturile și aeroprturile. La complex, câinii polițiști căutau indicii în zonă.

Reputația zonei acelui complex a scăzut considerabil, deoarece oamenii credeau că ceea ce s-a întâmplat acolo, se putea întâmpla oriunde.

Deși, în prezent, dacă raportezi că ți-a dispărut copilul, cu ajutorul tehnologiei și al sistemelor de informații, se pot trimite pozele cu copilul dispărut către public și forțelor de ordine aproape instantaneu, dar în 2007 nu era posibil acest lucru.

După dispariția lui Madeleine, Jane Tanner, o prietenă de-a soților McCann, și-a amintit că văzuse ceva esențial, pe la ora 21:15, când a mers să-și verifice copiIi, respectiv un bărbat trecând strada pe colțul cu apartamentul soților McCann.

Aceasta a declarat: Mergeam  pe străduță să-i verific și probabil când am ajuns la colțul străzii, am văzut un bărbat care traversa cu un copil în brațe. Copilul părea să poarte o pijama în culori deshise și avea picioarele goale.

De asemenea, Martin Smith, un irlandez, care era în Praia da Luz împreună cu familia sa,, în acea seară a declarat că, în jurul orei 22:00, a văzut un bărbat ducând o fetiță în pijamale, chiar când a fost constatată dispariția fetiței de la Ocean Club.

Astfel, poliția care investiga dispariția lui Madeleine McCann din Portugalia a declarat că aveau un prim suspect, un bărbat britanic care locuia la câteva sute de metri de complexul de vacanță unde stătea familia McCann.

Soții McCann au continuat să ceară ajutorul tuturor prin intermediul presei.

This is custom heading element

Poliția nu se putea baza pe camerele de supraveghere, care erau rare în Portugalia cu excepția benzinăriilor.

Un angajat al unei benzinării a declarat că a remarcat o femeie cu un copil ce semăna cu Madeleine doar la câteva ore după ce ea a dispărut din complexul portughez. Astfel, au început să apară tot mai multe sesizări  de acest gen.

This is custom heading element

Timpul este vital în căutarea unui copil dispărut, dar Poliția Judiciară portugheză era prea înceată la implementarea acțiunilor de tipul verificărilor de autostrăzi, blocaje rutiere, căutarea unui răpitor pe fugă. Trecuse din păcate mai mult timp decât era permis, deoarece pentru a ieși din Portugalia, dura maxim două ore.

La o conferință de presă, sub o presiune crescândă, poliția a emis, în sfârșit, o descriere a unui posibil suspect. Ei căutau o persoană albă, de aproximativ 35-40 de ani, contituție medie, cu înălțimea de 1,77 metri, care era posibil să fi cărat un copil sau un obiect ce ar fi putut fi confundat cu un copil în seara dispariției. La începutul investigației a fost folosit un portretist al poliței care să deseneze decrierea bărbatului, spusă de Jane Tanner.

O variantă a descrierii a fost realizată și dată unui proprietar de magazin care a dat următoarea declarație: „Era o formă ovală, cu păr. Nu avea trăsături, nu avea nas, gură sau ochi.”

Descrierea era foarte vagă, dar importantă datorită sincronizării. Jane descrisese părul, iar desenul a ajuns să arate ca un ou cu păr, fiind chiar și publicat în ziare, ceea ce era ridicol.

Familia McCann i-a rugat pe cei apropiați să fie atenți la ochiul drept al fetiței, pentru că acolo ea avea un semn din naștere ce nu putea fi confundat, acel semn diferențiind-o de ceilalți copii, dar ei nu puteau face publică această informație pentru că așa riscau viața copilului.

This is custom heading element

În sfârșit, autoritățile au ajuns la concluzia ca Madeleine nu fugise, ci că probabil fusese răpită.
Poliția Gărzii Naționale și cei care ajutau la căutarea lui Madeleine, au presupus că aceasta era în viață, așa că operațiunile poliției se intensificau pe zi ce trecea, fiind chemați 150 de detectivi.
Trebuia să fie o căutare organizată, cu metode științifice, să caute prin puțuri, pe câmpii și în luciurile de apă. Oamenii s-au unit. Localnicii portughezi veneau și ajutau poliția cât de mult posibil, adunându-se tot mai mulți oameni, astfel au devenit tot mai pozitivi că o vor găsi.
Poliția a confirmat că urmărea pedofili cunoscuți, britanici și germani, care locuiau în zonă și veniseră aici. Aceștia erau pe o listă INTERPOL, ceea ce era de la început sinistru. A reieșit faptul că era un număr mare de agresori sexuali care fuseseră în zona aceea geografică lărgită, dar nu era neobișnuit pentru că agresorii sexuali merg acolo să acționeze, pentru că au acces la copii, la tineri îmbrăcați sumar într-un mediu în care este ușor să se amestece. Adesea, dacă un prădător sexual este ațâțat să acționeze la contactul cu un copil de care se simte deodată atras, există posibilitatea ca acesta să-l urmărească o vreme.
Poliția le-a cerut soților McCann toate fotografiile făcute de ei pe timpul vacanței pentu a identifica un posibil suspect.

This is custom heading element

Localnicii și oamenii care ajutau la căutări aveau multe bănuieli, răspândindu-se o stare de frică și paranoia.
Poliția a descoperit doi suspecți. Primul a fost un tip, numit Robert Murat, care s-a oferit să ajute familia, făcea traduceri din portugheză în engleză și dădea informații despre fetiță străinilor pentra a strănge cât mai multe ajutoare. Acesta era așa de familiarizat cu soții McCann încât fetiței îi spunea Maddie. Era un tip ciudat, dar implicat, destul de neobișnuit. Poate încerca doar să ajute pentru că locuia și lucra în zonă.

This is custom heading element

O echipă de investigatori încep să-l urmărească pe Robert, punându-i casa și telefonul sub supraveghere, casa lui fiind scanată cu un dispozitiv care determina câte persoane se aflau în locuință.
În dimineața următoare, poliția a năvălit în casa individului, începând cea mai mare investigație din cadrul cazului. Acum atenția nu mai era proiectată asupra apartamentului familiei McCann, toți jurnaliștii deplasându-se la casa suspectului.
Poliția l-a considerat mereu pe Robert Murat suspectul din spatele dispariției, aceștia ducându-l la secția de poliție din Potimao, unde s-a simțit neîndreptățit deoarece atunci când spunea adevărul și anume că el nu fusese vinovat pentru cele întâmplate, poliția nu accepta și îl obliga să recunoască că e vinovat.
În cele din urmă, poliția nu au găsit nicio dovadă pentru a-l aresta sau interoga suplimentar.

This is custom heading element

Al doilea suspect a fost un tip, numit Sergey Malinka, un tânăr în vârstă de 22 de ani, de origine rusă, dar care locuia în Portugalia. Acesta a avut o relație strict profesională cu Robert mai demult, făcându-i acestuia un website imobiliar. Polițiștii l-au percheziționat din cauza unui apel telefonic de la Robert primit în jurul orei 23:30 în seara dispariției. Investigatorii l-au amenințat pe Sergey că o să-i pună în cârcă cazul declarându-l vinovat pe nedrept, chiar dacă acesta continua să spună că nu are de-a face cu nimic. Investigația acestui suspect s-a încheiat după câteva zile pentru că nu s-au mai găsit dovezi care să-l declare vinovat.
Soții McCann au început să mobilizeze presa cu povestea lor care a ajuns de dimensiuni mondiale, așa că tot mai multe persoane cu putere și celebrități li se alăturau și încercau să-i ajute prin publicitate.

This is custom heading element

Părinții fetiței au lansat de pe plajă 50 de baloane cu câte o fotografie a fetiței ca și un simbol de speranță.
Din cauza presiunii politice, presa o luase razna, iar soții McCann erau urmăriți peste tot, dar aceștia nu erau interesați să devină vedete, voiau doar să-și găsească fiica.
Pe măsură ce timpul trecea, au început să iasă la iveală tot felul de inadvertențe în declarațiile celor din grupul lui McCann.
Astfel, părinții lui Madeleine declaraseră că apartamentul și, în special, camera unde cei trei copii ai lor dormeau se vedea din locul unde ei cinaseră. Spuseseră că nu era cu nimic mai diferit de a lua masa în propria grădină. O jurnalistă cunoscută din Portugalia a vrut să se implice în caz așa că într-o zi aceasta s-a dus să ia masa la restaurantul Tapas din complexul Ocean Club, așezându-se fix la masa unde familia McCann și prietenii lor au cinat pe parcursul vacanței. Aceasta a spus că din poziția în care se afla ea nu putea să vadă deloc apartamentul 5A sau camera unde copiii dormiseră. De ce ar fi mințit soții McCann la un subiect atât de simplu?
De asemenea, fiecare din grupul lui McCann avea o variantă diferită în ceea ce privea linia temporală, fiind una haotică și care nu coincidea cu cea a angajațiilor hotelului, care îi serveau. Ei au spus poliției că în decursul vacanței toți deciseseră să organizeze un sistem prin care toți copiii lor să fie verificați, așa că la fiecare 20-30 de minute unul dintre ei se ridica și se ducea să-și verifice copiii, uneori verificând și câțiva din copiii prietenilor. Unii au spus că verificau copiii numai printr-o fereastră, iar alții intrau și în cameră pentru a vedea ce fac copiii. Însă dacă poliția punea toate declarațiile la un loc ieșea o operă de-a lui Stravinski, unul s-ar așeza, iar altul ar pleca imediat, părea că nimeni nu era la masă și că toată lumea era în apartament.
Un alt lucru penibil a fost făcut de tatăl fetiței, care a spus în prima lui declarație că a intrat pe ușa din față la ora 21:05, cu ajutorul cheii, deoarece ușa era încuiată, mergând în dormitorul copiilor. Dar, acesta s-a contrazis singur ulterior, în a doua declarație, în care a spus că a intrat pe ușa din spate, pe care o lăsa de obicei deschisă, deci acesta trebuia doar să o împingă.
Mama fetiței a făcut și ea o greșeală când a spus că s-a uitat prima dată sub pat imediat după ce a sesizat dispariția fiicei ei, însă patul în care fetița adormise avea o saltea ce ajungea până la podea fiind imposibil ca un copil să intre acolo.

This is custom heading element

Singurul suspect oficial era, în continuare, Robert Murat și contribuind la bănuielile în legătură cu el a avut loc o confruntare între el și trei persoane din grupul lui McCann, la secția de poliție, care au spus că l-au văzut înainte de dispariție în apropierea apartamentului noaptea, vorbind despre el de parcă acesta ar fi fost implicat în dispariție, deși suspectul nega din nou toate acuzațiile.
Actul abandonului copiilor de către toți din grupul lui McCann, nu era ceva întâmplător, pentru că ei au făcut asta pe tot parcursul vacanței, părând o alianță între toți pentru a proteja pe cineva. Dar ce ascundeau? Speculațiile în rândul polițiștilor portughezi au început să curgă, grupul aflându-se acum în vizorul autorităților. Într-adevăr era mult mai posibil ca un părinte sau un membru al grupului să fie complice sau responsabil în totalitate de dispariția fetiței decât un străin oarecare.
De asemenea, cu privire la dovezile esențiale ce erau distruse atunci când poliția ajunsese dupa 4 ore la apartament, exista o contradicție cu privire la obloane și geamul din camera copiilor. Astfel, Kate McCann a declarat că atunci când s-a dus să verifice, între orele 21:45 și 22:00, aceasta a văzut oblonul ridicat, fereastra deschisă larg și că Madeleine dispăruse. Apoi, Kate a fugit spre restaurant țipând, venind înapoi cu toată lumea spre apartament, iar atunci Gerry a coborât oblonul de la fereastra deschisă, care și-a dat seama când a ieșit afară că putea fi dechis din exterior. În seara dispariției, când poliția a ajuns la locul faptei, a raportat că nimic nu mai era așa cum descrisese Kate, obloanele fuseseră aproape închise, iar fereastra fusese închisă și ea.
Investigatorii veniseră și recoltaseră amprentele din apartament, însă singurele amprente suspecte erau de pe geamul camerei copiilor, ale mâinii drepte a mamei fetiței, aplecată ca să dechidă geamul, în rest nu s-au mai descoperit nici măcar urme de mănuși.
Și astfel, investigarea părinților a început.

This is custom heading element

În prima zi a investigării părinților au participat Eddie și Keela, doi căței specializați, unul putea simți resturi de cadavre umane, iar celelalt sângele uman care s-ar fi putut scurge și rămâne în diferite materiale. Primul care a intrat în apartament a fost Eddie, câinele antrenat să simtă mirosul cadavrelor. Lucra foarte bine, căutând în toate colțurile. La un moment dat, Eddie s-a oprit la dulapul din dreptul unui pat și a început să latre insistent, acesta fiind semnalul lui de avertizare. Următoarea a fost Keela, câinele care putea să simtă sângele. Ea s-a plimbat prin apartament fără prea mare interes, până când a ajuns în zona canapelelor, unde a arătat cu botul peretele și podeaua din spatele canapelelor, acesta fiind semnalul ei că a găsit ceea ce căuta. Acum detectivii erau 100% siguri că soții McCann nu le-au spus toate informațiile pe care le aveau și că s-a întâmplat ceva foarte diferit decât declaraseră.
Probele au fost recoltate și duse la experții legiști din Marea Britanie urmând să le examineze. Poliția a anunțat că vor percheziționa întreaga vilă, cerând ca toată lumea să o evacueze. Câinii polițisti au fost aduși din nou, iar Eddie a fost cel care a lătrat la jucăria lui Madeleine, Cuddle Cat. Deci această jucărie intrase în contact cu un cadavru, însă, de când Madeleine dispăruse, această jucărie se afla mereu în mâinile mamei ei, acest lucru indicând faptul că mama ar fi atins un cadavru. Polițiștii aflând acestea, un purtător de cuvânt al poliției a dat BBC-ului informația că fetița s-ar putea să nu fie răpită, ci decedată.

This is custom heading element

Poliția a continuat investigația celor din grupul McCann, aducând din nou câinii specializați pentru a investiga mașinile tuturor. Primul a fost Eddie, care a căutat peste tot și s-a oprit la portiera șoferului a Renault-ului argintiu, închiriat de soții McCann. Mai apoi, Keela a anunțat și ea că a găsit ceva în portbagaj pe partea dreaptă a aceleiași mașini.
După investigarea mașinilor, a urmat investigarea lucrurilor personale și a hainelor, Eddie anunțând din nou ceva suspect la câteva dintre hainele mamei fetiței. Și aceste probe au fost recoltate și duse în același loc cu celelalte pentru a le supune analizei ADN.

This is custom heading element

Atenția media pe care soții McCann au primit-o de la presă a făcut din fiica lor cel mai căutat copil din istorie, însă toată această atenție avea și părți mai puțin bune astfel că ziarele începeau să-i pună pe părinții fetiței sub acuzații false, neconfirmate. Aceștia au apelat la avocatul lor după ce ziarul Tal & Qual i-au acuzat pe părinții fetiței că i-ar fi dat o supradoză lui Madeleine, de Calpol, acesta fiind un medicament care se administrează copiilor și acționează sub forma unui somnifer. Jurnaliștii își bazau acuzațiile pe faptul că, după dispariția fetiței, timp de 5 ore a fost o mare agitație în apartamentul 5A, unde dormeau și frații gemeni ai fetiței în vârstă de un an și jumătate, dar aceștia dormeau duși, fiind sedați.
Mai apoi, Gerry McCann a recunoscut, spunându-le celor de la ziar că era posibil ca fetița și gemenii să fi primit Calpol.
Ipoteza poliției portugheze era că părinții au provocat accidental decesul fiicei lor și că ascunseseră cadavrul după aceea.
Pe 4 septembrie, poliția a primit rezultatul probelor din investigația celor apropiați de Madeleine, găsind o potrivire de 70%-80% cu ADN-ul fetiței, însă aceasta fusese numai prima mostră din toate probele, urmând să investigheze și a doua mostră, din care se credea că va rezulta o potrivire completă.

This is custom heading element

Kate a fost chemată la secția de poliție alături de un avocat și un purtător de cuvânt, pentru a fi interogată. Interogatoriul a durat 11 ore, Kate ieșind din sală epuizată spunând că polițiștii au fost agresivi cu ea pentru că fiind femeie, credeau că este o țintă mai ușor de doborât. După această primă sesiune de interogatoriu, aceasta a fost anunțată de avocatul ei că poliția îi oferă o înțelegere și anume să recunoască că a provocat decesul fiicei ei și să spună că a ascuns cadavrul, căci așa se va alege cu doar doi ani de închisoare și ar scăpa. Auzind acestea, Kate a avut o reacție violentă începând să plângă de epuizare în drum spre casă.

This is custom heading element

Kate McCann a fost chemată pentru a doua sesiune de interogatoriu, iar acum și prietenii ei credeau că o să fie acuzată drept vinovată de dispariția fiicei ei. Aceasta a trebuit să asculte aceleași întrebări de care era sătulă, nemairăspunzând la niciuna, așa că interogatoriul s-a sfârșit, iar detectivii au declarat-o pe Kate arguido sau suspect principal al cazului.
A doua zi, polițiștii l-au chemat pe Gerry pentru a fi interogat drept martor. Aceștia i-au arătat diferite imagini lui Gerry punându-i întrebări, dar acesta le zicea că nu înțelege la ce l-ar ajuta toate acestea în găsirea fiicei lui. La finalul interogatoriului detectivii i-au declarat pe amândoi soți arguido.

This is custom heading element

Soții McCann se temeau mult de Portugalia și de ceea ce le putea face poliția așa că pentru siguranța tuturor și pentru ca gemenii să aibă parte din nou de o viață normală, aceștia decid să plece înapoi acasă în Marea Britanie, deși în sufletele lor era un sentiment imens de tristețe. În aeroport Gerry a declarat presei: „Deși ne doare inima să revenim în Marea Britanie fără Madeleine, nu înseamnă că renunțăm la căutarea ei. Nu putem renunța la fiica noastră până nu știm ce s-a întâmplat. Trebuie să facem tot ce putem pentru a o găsi. Legile portugheze ne interzic să comentăm asupra investigației poliției. Deși sunt multe pe care am vrea să le spunem, nu putem face asta, putem spune doar că nu am jucat niciun rol în dispariția minunatei noastre fiice, Madeleine.”

This is custom heading element

Cuplul plecase în aprilie, sperând să vină înapoi fericiți și relaxați, dar din păcate nu a fost deloc revenirea la care se așteptau.
Peste câteva zile, soții McCann au dat peste un om de afaceri celebru din Anglia, numit Brian Kennedy, care s-a oferit să-i ajute, în special, pe plan financiar. Auzind acestea, abia se puteau abține să-i mulțumească în genunchi lui Brian pentru că era acum singurul om care îi credea. Primul pas de ajutor al lui Kennedy a fost să le ofere soților protecție legală, pentru ca acestora să nu li se ceară să revină în Portugalia, unde oamenii și poliția îi credeau vinovați. Inclusiv irlandezul Martin Smith a mărturisit că bărbatul pe care el împreună cu familia sa îl văzuseră în noaptea dispariției, era Gerry McCann. Erau foarte multe acuzații de vinovăție proiectate înspre familia McCann.

This is custom heading element

Sătenii, din Leicestershire îi susțineau foarte mult pe soții McCann, deoarece ei știau ce fel de persoane sunt ei cu adevărat făcând chiar câteva proteste împotriva presei ca să lase familia în pace.
Kate și Gerry și-au schimbat avocatul, noul lor avocat fiind foarte respectat în Portugalia și care îi credea total nevinovați contrar a ceea ce portughezii credeau.

This is custom heading element

Poliția încă aștepta rezultatele de la laboratorul din Birmingham, dar au aflat, în urma recoltărilor de ADN, că Gerry nu era tatăl biologic la lui Madeleine, fiind o știre care s-a răspândit rapid, stârnind și mai multe bănuieli.
Soții McCann rămâneau în continuare suspecți oficiali și li s-ar fi putut cere să vină înapoi în Portugalia, dar până atunci rămâneau în Lecestershire, unde încercau să adune o echipă de presă care să fie de partea lor.
Social media se afla încă în debuturile sale în acea vreme, dar oamenii puteau să-și exprime opinia în legătură cu cazul, însă cele mai multe dintre mesaje erau foarte răutăcioase la adresa cuplului, afectându-i, sau conțineau tot felul de conspirații din care soții ieșeau vinovați de dispariția lui Madeleine.

This is custom heading element

Adjunctul departamentului de poliție din Portugalia a emis pe 10 septembrie un raport de nouă pagini în care demonstrează vinovăția soțiilor McCann punând accent pe dovezile ADN invocate de alertele câinilor, dar și pe inconsistența din linia lor temporală, din povestea lor, din mărturiile lor și ale prietenilor lor.
Cuplul a spus că nu vor participa la reconstituirea evenimentelor cerută de poliție, deși atenția presei și furoarea provocată de alertele câinilor, care dovedeau oarecum vina soților, au rămas în mintea publicului.
Poliția a anunțat că au primit rezultatele probelor ADN din apartament și din portbagajul mașinii închiriată de familia McCann. Ei au declarat că probele din a doua mostră erau prea slabe, complexe și neconcludente pentru a descifra ceva concret, neapărând nicio potrivire identică cu ADN-ul lui Madeleine.
Portughezii își construiseră cazul în jurul familiei fetiței, dar curând acesta s-a năruit pentru că nu mai aveau dovezi care să susțină vinovăția acestora, iar pe lângă acestea, irlandezul Martin Smith a făcut o nouă declarație, spunând că de fapt Gerry nu era bărbatul pe care îl văzuse în acea seară deoarecere mai mulți martori îl plasau pe acesta la Ocean Club în același interval de timp.
Portughezii insistau totuși la ideea că părinții fetiței erau vinovați de dispariție pentru că aceștia nu voiau să-i facă pe turiști să se îndepărteze de acea zonă turistică, deoarece economia țării ar fi scăzut drastic.

This is custom heading element

Șeful departamentului de poliție din Portugalia, cel care conducea cazul, a fost concediat întrucât nu mai voia să investigheze alte piste în legătură cu dispariția fetiței, în locul său venind un alt polițist care a dat cazului un imbold, o speranță și o gură de aer proaspăt pentru familia McCann.

This is custom heading element

Fusese făcută o fotografie de către o turistă în munții Atlas, dar în fundal aceasta a surprins o mamă care ducea în spate un copil care era o copie fidelă a lui Madeleine. La rugămintea lui Kate, Brian Kennedy împreună cu fiul său au luat micul său avion către Maroc. Ajunși, aceștia au închiriat o mașină care să-i ducă în munții Atlas și au început căutarea fetiței blonde. După câteva ore, au dat peste o familie din care făcea parte acea fetiță din fotografie. Brian i-a făcut o poză fetiței și i-a trimis un mesaj lui Kate spunând cu regret că nu era prea iubita fiică a lor.

This is custom heading element

Soții McCann au renunțat la serviciile autorităților, angajând o echipă de detectivi spanioli care lucrau pe teren în Portugalia și care îi putea ajuta la găsirea lui Madeleine.

This is custom heading element

Jane Tanner s-a dus să viziteze o portretistă, care a desenat pe cât de exact posibil profilul bărbatului pe care ea îl văzuse în acea seară. Acea schiță a fost distribuită peste tot încercând să găsească un nou suspect.

This is custom heading element

S-a aflat că doar cu câteva zile înainte ca familia McCann să vină în Portugalia, circulau prin acea zonă o grupare de bărbați care mergeau din casă în casă spunând că ei caută sprijin financiar în construirea unui orfelinat, însă toată această poveste era de fapt acoperirea lor de a face trafic de persoane cu copiii localnicilor. Astfel, poliția a început să creadă că asta s-a întâmplat și în cazul lui Madeleine. Această ipoteză se contrazicea totuși cu faptul că ei luau numai copii din clasele inferioare pentru că aceia erau mai vulnerabili, nicidecum cei din clasele de mijloc sau superioare, asemenea lui Madeleine.

This is custom heading element

Francisco Marco, șeful organizației de detectivi spanioli, s-a dovedit a fi un escroc, deoarece el voia doar să facă bani din publicitatea cazului și nu-l interesa deloc rezolvarea lui, așa că soții McCann au angajat organizația Oakley.
În august, cei de la Oakley s-au dus să-i ia interviu familiei Smith, realizând astfel un portret al celui pe care aceștia îl văzuseră în noaptea dispariției. Detectivii au început o căutare pe baza celor două portrete, al lui Jane Tanner și al familiei Smith, formând o listă de suspecți.

This is custom heading element

În Portugalia, Kate, Gerry, precum și Robert Murrat au fost declarați că nu mai sunt arguido în cazul dispariiei lui Madeleine, cu toții simțindu-se ușurați. Kate a dat o declarație presei privind acest subiect: Ne bucurăm enorm de vestea de azi, dar nu este un motiv de sărbătoare. E greu de descris cât de exasperant a fost să fim considerați arguido în răpirea fiicei noastre. De-abia așteptăm să analizăm dosarele poliției, să vedem ce s-a făcut efectv, și, mai important, ce mai poate fi făcut, pentru că nu lăsăm nicio piatră neîntoarsă în căutarea fetiței noastre.

Lui Kevin, șeful organizației Oakley i-a venit o idee în rezolvarea cazului. Cei de la Oakley aveau o tehnologie mult mai avansată la dispoziție, inclusiv legături cu cei de la FBI, având acces la fotografii din satelit din noaptea dispariției. Din păcate, când au analizat pozele au realizat că erau numai imagini de pe Google Earth ale orașului, nu era nimeni pe străzile orașului, deci nu aveau niciun suspect.

Kevin Halligen, șeful organizației Oakley s-a dovedit și el a fi un escroc, Oakley sfârșindu-se într-un mod dezamăgitor.

This is custom heading element

Noii detectivi particulari angajați de soții McCann au scos la iveală un incident apărut recent. Astfel, un cetățean britanic, își amintise că în dimineața dispariției la ora 2:00, fusese în Barcelona, fiind abordat de o femeie care i-a spus: „Ai venit să-mi aduci noua mea fiică? Ai adus copilul?”, însă după ce aceasta l-a întrebat de 3 ori și-a dat seama că nu era persoana pe care ea o aștepta și s-a îndepărtat. Martorul a descris femeia drept asemănătoare cu Victoria Beckham, menționând faptul că avea accent australian.

Britanicul a oferit un portret robot al femeii, iar cei doi detectivi particulari ai soțiilor McCann au luat potretul și l-au dat pe mâna poliției.

O altă declarație a fost a unei femei, numită Carole Tranmer, care ieșise să-și viziteze mătușa, ce stătea în apartamentul deasupra familiei McCann. Aceasta a spus că, cu o zi înaintea incidentului, a văzut un bărbat foarte suspect în complex: Uitându-mă la apartamentul familiei McCann, am văzut pe cineva ieșind din apartamentul de la parter, închizând poarta cu grijă și în tăcere. Mi s-a părut foarte ciudat. S-a uitat într-o parte și în cealaltă a închis poarta și a mers foarte repede. Ea a mai precizat faptul că ceea ce i-a atras atenția a fost discreția lui.

This is custom heading element

Prim-ministrul de atunci, David Cameron, a hotărât să facă o revizuire cazului de către Scotland Yard, numind-o Operațiunea Grange. Cel care a condus noua revizuire a fost inspectorul-șef, Andy Redwood, care părea că este în sfârșit omul potrivit, deoarece el a reluat cazul de la început, deci adevărata investigație începea, în sfârșit, din nou.
Fotografia făcută de ofițerii poliției metropolitane a unui bărbat britanic îmbrăcat în hainele pe care le-a purtat în vacanță a fost comparată cu cea a schiței lui Jane Tanner, acestea coincideau la perfecție. S-a desoperit că de fapt bărbatul pe care Jane l-a văzut în acea seară, era un turist britanic care își ducea propriul copil la creșa de noapte a complexului de vacanță, iar fiind britanici fetița lui avea aceeași pijama ca și Madeleine.

This is custom heading element

Operațiunea Grange era în toiul cercetărilor, astfel au dat peste o femeie și o fată în vârstă de 12 ani care au spus că văzuseră același bărbat în apropierea apartamentului 5A în ziua dispariției, ele descriindu-l ca fiind slab, cu părul deschis la culoare și care părea să aibă o față bolnăvicioasă. Însă după mai mult timp, aceștia nu au mai găsit niciun suspect care să semene cu descrierile lor.

O nouă pistă de anchetă dramatică a fost deschisă. Acum poliția căuta un bărbat suspectat că agresase sexual 5 fete din complexurile portugheze din Praia da Luz. Bărbatul a fost descris drept un spărgător singuratic, care ataca fetele în paturile lor, descoperindu-se numărul mare de cazuri din acea zonă, la doar 60 de km de unde dispăruse Madeleine.

This is custom heading element

La șapte ani dupa dispariția fetiței sale, în timp ce căuta printre noile dosare ale poliției portugheze, Kate a dat peste o copie a rezervării lor la restaurantul Tapas, iar în nota de lângă rezervare scria că motivul pentru care ei cinau la acea oră era faptul că lăsau copiii să doarmă singuri în apartamente, resgistrul unde s-au făcut rezervările aflându-se la vedere în restaurant, așa că acesta ar fi fost un bun indiciu pentru un răpitor. Kate era îngrozită.

Nu există niciun caz de răpire de copii la nivel mondial de mai mare notorietate și mai de impact decât al lui Madeleine McCann. Cu toate acestea, cazul nu a fost rezolvat încă, Madeleine nu a fost găsită și nici vinovatul de dispariția ei. Și dacă ai face o duzină de filme despre caz, nimeni nu le-ar crede. Dispariția propriului copil este cel mai urât coșmar al unui părinte.
Era o fetiță foarte frumușică care a dispărut într-o seară de vară perfectă și absolut nimeni nu știe unde s-a evaporat. La exterior, era ceva banal: o familie își culcă copiii și merge în apropiere să ia cina. Mergeau pe rând să verifice copiii. Era o situație de rutină. Era un loc public. Putea fi observat din apartamentele de vizavi, astfel revenind la întrebarea: Cum? Cum este posibil ca un străin să știe că acei copii sunt singuri, să intre, să ia un copil fără să-i trezească pe ceilalți sau să-l trezească pe cel pe care-l ia? Cum reușește să iasă, să știe sigur când următoarea persoană de la cină va intra pe ușă? Cum iese pe o stradă luminată? Așa că singura concluzie logică ar fi că cineva urmărea acel apartament și că a plănuit asta.
Voi ce credeți? A fost cineva străin care a răpit-o pe Madeleine? Cineva cunoscut, poate cineva din grupul familiei McCann? Are vreo vină familia fetiței? Din păcate, toți cei care au participat la investigarea acestui caz, poliția din Portugalia, Scotland Yard-ul, familia McCann, detectivii particulari, jurnaliștii și restul lumii nu au reușit încă să găsească răspunsurile la aceste întrebări…
Dar, poate că cineva încă mai caută răspunsuri la aceste întrebări, pentru că mama fetiței, Kate, atunci când a fost întrebată cât timp o va căuta pe Madeleine, a spus că-și va căuta veșnic fiica.

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes” no_back=”yes”]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Privacy Preference Center