Emily Doe, numele de pe buzele tuturor femeilor din America – recenzia cărții „Acesta e numele meu – memoir”, semnată de Chanel Miller
Emily Doe, numele de pe buzele tuturor femeilor din America – recenzia cărții „Acesta e numele meu – memoir”, semnată de Chanel Miller

Emily Doe, numele de pe buzele tuturor femeilor din America – recenzia cărții „Acesta e numele meu – memoir”, semnată de Chanel Miller

Titlu: Acesta e numele meu – memoir

Autor: Chanel Miller

Gen literar: scriere memorialistică

Editura: TREI

Carte tradusă din limba engleză de Mihaela Apetrei

Desemnată Cea mai bună carte a anului 2019 de The New York Times, Book Review, The Washington Post, TIME, Elle, GLAMOUR, Parade, Chicago Tribune, Baltimore Sun, BookRiot. Laureată Dayton Literary Peace Prize 2020.

„Mulți dintre noi ne străduim să ne cățărăm pe noi înșine dincolo de mica definiție ce ne-a fost alocată.”

Chanel Miller

Timpul, în adevărata lui esență, este ciudat. La fel cum în 20 de minute poți să încropești fără probleme o porție de clătite sau să vizionezi un episod din Rick și Morty sau să-ți fie luat un interviu de angajare, în 20 de minute poți să fii și abuzat sexual de un necunoscut în spatele unui tomberon cât timp ești într-o stare de ebrietate și inconștiență, cu părul împâslit de ace de pin și trupul dezbrăcat pe jumătate. Atât a durat actul care reprezintă nucleul acestei scrieri memorialistice în care autoarea își spune povestea asupra căreia i s-a luat dreptul de nenumărate ori în instanță, cu vorbele fiindu-i răstălmăcite, durerile desconsiderate și vocea redusă la tăcere.

Declarația ei de mare impact împotriva abuzatorului a fost publicată sub numele de Emily Doe – pe care și l-a însușit pentru a-și menține identitatea privată – în BUZZFEED NEWS, pe 3 iunie 2016. Te invit să citești declarația victimei apăsând aici.

Cum am dat peste carte

Am descoperit cartea prin intermediul unui videoclip postat de Noelle Gallagher, o booktuberiță din America, intitulat 17 books that made 2021 shine, Acesta e numele meu (Know my name, în original) fiind desemnată cartea ei favorită a anului 2021. Am o înclinație semnificativă pentru cărțile care abordează subiecte sensibile și care presupun evoluția și vindecarea protagonistului încă de când mă știu, așa că, atunci când ochii mei și ai cărții s-au întâlnit, a fost o inevitabilă dragoste la prima vedere. Am notat titlul în carnețelul meu la secțiunea de TBR (To be readDe citit), însă am ajuns la ea abia la sfârșitul lunii martie 2022, când, spontan și miraculos, am găsit-o pe raftul unei librării, tradusă în limba română. Am luat-o ca pe un mic dar de la univers, știind că va urma să citesc o declarație puternică despre traumă și vindecare.

O autobiografie

Prieten veteran al romanelor și novice într-ale volumelor de poezie, să citesc o scriere memorialistică,  deloc fictivă, a reprezentat în mod clar un pas în afara zonei de confort. Entuziasmul mi s-a umflat în piept, la fel ca unui copil care se dă pentru prima dată pe tobogan.

Deși subiectul central al operei îl reprezintă evenimentul brutal petrecut în seara lui ianuarie 2015, scrierea include și copilăria și adolescența autoarei, pe care le prezintă într-un mod unic, grație talentului ei de a sensibiliza și stilului ei bazat pe analogii trecut-prezent. Totodată, se creează imaginea familiei, prieteniei, iubirii – în două cuvinte: a vieții – pentru ca cititorul să poată pătrunde în conștiința autoarei.

Copilărie

O fetiță timidă. Introvertită. Delicată. În jocurile despre safari, nu își alege să fie un animal, ca toți ceilalți, ci iarba. În sălile de curs, e cea care nu pune întrebări. Putem extrage o sumedenie de informație din care să-i facem o schiță de portret autoarei doar din următorul citat:

„În copilărie, voiam să devin mascotă când o să mă fac mare, ca să am libertatea de a dansa fără să fiu văzută.”

CHANEL Miller

Face parte dintr-o familie formată din patru persoane, fapt aflat din ilustrația de pe a treia pagină a cărții: Julia, sora ei mai mică, tatăl – un terapeut și mama – o scriitoare cunoscută pentru premiile de scriere chineză. Autoarea se trage dintr-o familie chineză și nu se identifică drept albă, lucru pe care îl aflăm sub forma unei acțiuni exercitate de un ofițer, care își asumă, pur și simplu, într-un act oficial, culoarea ei.

Adolescență

Marea majoritate a adolescenței îi este marcată de faptul că, în liceul ei, se inițiază și se statornicește un obicei de suicid, tot mai mulți elevi sfârșind aruncându-se în fața unui tren. Într-o seară, fata se gândește să comită același act, doar că situația ia o turnură: un alt băiat i-o ia înainte, dar este oprit la timp.

„În liceu, moartea devenise colegă de clasă, o prezență constantă revenită printre noi ca să ne adune din scurtele noastre vieți. Începusem să văd o gaură neagră, un oval întunecat de mărimea unei băltoace adăstând deasupra fiecărui puști. Sub acea gaură neagră străluceau culoarea și textura și cotidianul vieții. Mă rugam nu ca acea gaură neagră să dispară, ci să aibă fiecare dintre noi șansa ca mai întâi să crească acolo, sub ea, să experimenteze […] căsătoria, divorțul, inima frântă, ipotecile, pentru că toate acestea erau tot viață.”

Autoarea obține o licență în literatură de la Universitatea Din California, Santa Barbara și își dezvoltă, în același timp, și pasiunea pentru artele plastice și comedie. În anul 2016, post factum, e desemnată Femeia anului 2016 de către Glamour.

Nu urcăm treptele în ordine, ci facem salturi

Proza nu este scrisă progresiv, nu urmărește un fir cronologic, dar este scrisă în straturi – scriitoarea face apel constant la memorie, se folosește de procedeul evocării și inserează adesea în timpul prezent episoade din trecut. Deci, imaginea ei e construită ca un portret început nu dintr-un singur loc, dar din mai multe locuri, toate migrând spre centrul ei.

Campusul Stanford, locul faptei

Cu studiile proaspăt termine, încă locuind cu familia ei, în casa părintească, Chanel își duce viața normal. Într-o noapte pe care voia să și-o petreacă plictisindu-se, la cerințele surorii ei și unei prietene, ajunge la o petrecere dintr-o frăție a universității Standford. Se distrează așa cum doar tinerii americani o pot face și ajunge rapid sub influența alcoolului. Imaginile se taie brusc într-un moment. Se trezește după ce abuzul are loc, acesta încetând în momentul în care doi studenți suedezi intervin și îl opresc pe Brock Turner, abuzatorul.  Panicat, o ia la goană, dar e prins de cei doi băieți. Cartea descrie verosimil întregul proces suferit de victimă după viol. Momentele în spital. Nopțile pline de amintiri nedorite. Orele petrecute dând declarații de mai multe ori, verbal și scris. Momente în instanță.

Ea știe adevărul. Dar cum îl poate spune lumii cât timp e denigrată de discursurile apărării, care-l susține pe Brock Turner? Cuvintele îi sunt răstălmăcite, tăiate și trunchiate de către reporteri și lipite în articole care o pun în lumina proastă chiar pe victimă, din fașă, pentru că Brock are o postură deja vopsită de student cu bursă, înotător de excepție.

„Mă făcuse păpușa lui de ventriloc din viața reală, își băgase mâinile în mine și mă făcea să vorbesc.”

La un moment dat, acuzarea câștigă. Brock Turner este luat în considerare vinovat pentru trei capete de acuzare. Tot ce vrea Chanel este ca acesta să-și asume responsabilitatea și să înceteze să creeze scenarii neadevărate. Inculpatul ajunge să fie supus la o sentință de doar 6 luni, când alți oameni, acuzați de fapte mult mai simple – precum consumul de droguri – petrec cel puțin un an în spatele gratiilor.

Când Chanel crede că a câștigat, de fapt, aceasta, după ce urcă muntele abrupt, află că o mai așteaptă încă un vârf de urcat.

Sub pseudonimul de Emily Doe, aceasta își spune povestea făcându-și declarația publică pe BUZZFEED NEWS, care atinge 11 milioane de vizualizări în numai patru zile, fiind tradusă în toată lumea. Declarație a avut o priză atât de mare, încât a fost citită până și în Congresul american, determinând modificări în legislația din California și înlăturarea din funcție a judecătorului care i-a dat lui Brock o sentință de doar 6 luni.

„Cred că, din milioane de oameni care știau că sunt temerară și importantă, eu aflasem ultima.”

„Cum ajunseserăm în poziția de a implora pedeapsa de un an? Când se schimbaseră polii de putere?”

Adevărul ieșind la suprafață

Într-un final, Brock Turner este supus la 3 ani de închisoare. Chanel își croiește ușor drumul spre libertate, după ani pe care i-a petrecut perindându-se prin săli de judecată, căutând dreptate și vindecare.

Ultimul hop de trecut: dezvăluirea identității

„Pe data de 4 septembrie 2019, numele meu și fotografia mea au fost făcute publice. Prietena mea, Mel, mi-a trimis un mesaj cu textul <<La mulți ani>>, pentru că așa părea, că atunci venisem pe lume.”

Cât despre final,

„Nu-ți pot spune ce se va întâmpla în continuare, pentru că nu am trăit încă acele momente. Această carte nu are un final fericit. Partea fericită este că nu există final, pentru că întotdeauna am găsit o cale de a merge înainte.”

Alte citate

Context: momentul când Chanel se întoarce de la spital și se confruntă cu teama de a le spune părinților ce i s-a întâmplat

„În timp ce mă uitam țintă la casă, mi-am dat seama că era prea mică, nu putem ascunde acolo un secret atât de mare, nu puteam să-l târăsc pe coridor și să-l pitesc în camera mea.”

Context: despărțire

„Ce faci când pierzi pe cineva sau când acel cineva decide să te piardă pe tine?”

Context: înainte ca un proces judecătoresc să înceapă, personale implicate în caz trebuie să depună un jurământ că vor spune numai și numai adevărul

„Am spus <<Da>>. Cuvânt pe care credeam că-l voi spune pentru prima dată la nuntă, nu la procesul pentru viol.”

„Trauma îți furnizează un mod special de a te deplasa în timp; anii se reduc la clipe, putem evoca sentimente înspăimântătoare de parcă s-ar petrece în prezent.”

Context: într-una dintre zilele în sala de judecată, Chanel ia parte la procesul unei femei abuzate de propriul soț

„Femeia s-a ridicat, la doar câțiva metri de agresorul ei. Bărbatul, acuzat de lovire și vătămare corporală gravă, ceruse o pedeapsă mai ușoară. Ea a întrebat <<Când mă băteai, eu puteam cere o ofertă mai bună?>>”

Concluzii

Cartea lui Chanel Miller este o alegere ideală pentru o cititorii care și-ar dori să citească mai multă literatură scrisă de femei. Tot ce pot spune e că acest roman e, în fine, plin de girl power. E un roman feminist, întrucât sunt abordate teme precum inegalitatea de gen și sexism.

Pe Chanel Miller o pun lângă Maya Angelou, pentru că ambele își găsesc vocea în ultimă instanță, după ce trauma le reduce la tăcere punându-le călușul la gură, înflorind drept niște femei puternice și influente.

Dacă ți-a plăcut acest articol, aruncă o geană și la celelalte articole apăsând AICI.

Un comentariu

  1. Pingback:Recenzia romanului „Aleea cu licurici”, semnat de Kristin Hannah - Keep Focus

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Privacy Preference Center