Tu ai stârnit ceva în mine ,
Ceva ce-a apus și-a împietrit ,
Pentru această fericire
Un monument eu ți-am cioplit .
Nu m-ai lăsat să mă prefac
În pulbere și agonii ,
Credeam că n-oi găsi nici leac
De la atâtea insomnii…
Simt florile crescând în tâmple
Durerea dulcei reînvieri
Mi-ai daruit iubirea ta
Și zeci de mii de primăveri
