Gânduri primăvăratice
Gânduri primăvăratice

Gânduri primăvăratice

Ora de aur
poposește, în serile senine,
la a mea fereastră
să mă cheme.

Surprind cu aparatul
portretul inert
și evidențiat de lumină
al aceleiași flori palide.

Aceeași floare palidă
privește, tristă,
lupta neînduplecatei ierni
cu muguri și flori.

Flori și muguri răzbesc
tăieturi de vânt
și cuvinte grele de zăpadă
ce cad ușor.

În pământul florii mele
niște purici își fac culcușul,
deseori jucându-se
pe ale ei petale de-un galben șters.

Aș lăsa-o afară
să o păzească gărgărițe,
albine și bondari
de jocul prostesc al puricilor.

Dar mereu, când vreau s-o iau,
cu spinii mititei ai săi,
îmi atacă mâinile
și-și închide chipul palid.

Atâtea seri cu ore de aur
cu ea, portretizate în aparat,
dar petalele ei parcă sunt tot mai mult
ca aripile unui fluture mort.

This is custom heading element

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes” no_back=”yes”]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Privacy Preference Center