M-am întors aici din nou
Să văd ce voi ajunge a fi.
Mi-am amintiti ce toți o știm,
…Poate mâine n-o să mai fim
Am văzut flori, am citit ani.
Câțiva copii ce alergau sub pomi,
Nimic nu era încordat,
Cimitirul era mort și amuțit
Privesc curcile, numele și anii,
Poate slujba sau un vis
Ei nu mai spun nimic și totuși…
Sper c-au ajuns în Paradis
Îmi beau cafeaua pe o bancă,
Privind mortul în cimitir.
Nu vreau să mor fără să fi trăit vreodată
Dar nu sunt sigură dacă știu ce-i „a trăi”
Las banca în urmă și mă duc,
Mă-ntorc, îmi va fi dor,
Să mai privesc și „să trăiesc”
În neuitatul, mutul și mort…cimitir
