Ion Barbu – Riga Crypto și Lapona Enigel. Tema și viziunea despre lume

This is custom heading element

Modernismul este curentul literar constituit la sfârșitul secolului al XIX-lea, promovat în literatura română de Eugen Lovinescu în revista Sburătorul. Prin intermediul acestei reviste se promovează o orientare bazată pe ideea sincromizării cu literatura și cultura Occidentuluii, prin imitație, dar și adaptare. Modernismul presupune atitudini anticlasice, antiacademince, antitradiționale și anticonservatoare și se bazează pe „ruptura față de trecut și pe negarea valorilor din etapa anterioară. Revista Sburătorul și cercul literar format în jurul acesteia condamnă tradiționalismul, misticismul ortodoxist și ostilitatea față față de civilizație. În paginile revistei apar creațiile unor autori importanți, cum ar fi: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu. Modernismul presupune o mare variație tematică, autorii care se încadrează în acestă tipololgie fiind preocupați în primul rând de căutarea unor noi teme exprimate cu ajutorul unui limbaj bogat.

This is custom heading element

Ion Barbu este un poet modernist ca și Tudor Arghezi și Lucian Blaga, aparținând perioadei interbelice a literaturii. Poetul debutează în 1918 în revista „Literatosul”, afirmându-se ca poet original la cenaclul condus de Lovinescu; în 1921, apare placheta ilustrată nepotrivit, intitulată „După melci”, pe care Barbu o retrage din librării, iar în 1930 este publicat singurul său volum antum, „Joc secund”, din care face parte și poemul „Riga Crypto și Lapona Enigel”, integrat ciclului „Uvedenrode”.

This is custom heading element

Imaginarul poetic barbian pornește de la premisa că poezia este un „semn al minții” ea interferând cu matematica, după cum însuși declară: „Oricât ar părea de contradictorii acești doi termeni la prima vedere, există undeva în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia. Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență. ” El subliniază, de asemenea, lirismul pur, înțeles ca o contemplare a lumii, ca o comunicare cu universul, preferând astfel lirica intelectualizată.

This is custom heading element

Tema operei este una filozofică și vizează nevoia de cunoaștere văzută ca o prioritate doar de ființa umană, dublată de tema iubirii imposibile dintre două fințe apăarținând unor lumi diferite care se regăsește și în poezia „Luceafărul”. Soarele, simbol al cunoașterii supreme guvernează destinul lui Enigel, dar pentru Crypto acesta este nociv, dictându-i o „moarte simbolică”, poemul aparținând etapei baladică și orientală a creației barbiene, ca și alte creații, precum „După melci”, „Domnișoara Hus”. A fost subintitulat baladă, consituindu-se, de fapt, ca o viziune parabolică asupra existenței.

This is custom heading element

Titlul este alcătuit din enumerația a două nume proprii, completate de date reprezentative despre cele două ipostaze prezentate în text. Denumirea arhaică pentru rege, „riga”, este însoțită de apelativul „Crypto”, care sugerează făpotura sa criptică, adică încifrată, ascunsă. Enigel, nume propriu care în limba suedeză înseamnă „înger” sau care amintește de arhaica zeitate a fântânilor, este „lapona” viețuind în țările nordice. Titlul desemnează deci membrii cuplului neîmplinit: el întruchipează geniul vegetal, studiu steril de încreat, intelectual pur, iar ea aparține umanului, caracterizat prin aspirație către absolutul reprezentat de soare.

This is custom heading element

Incipitul este o invocație a „menestrelului”, artistul medieval ambulant, caracterizat prin epitetele „trist și aburit”, „mult și îndărătnic”, sugerând melancolia zicerilor sale, așteptate cu nerăbdare și cerute cu insistență. Acesta este solicitat de un „nuntaș fruntaș”, un lider al comunității din care face parte, re reia „cântecul larg”, povestirea propriu-zisă, cu rol moralizator. Actul supunerii respectă un ritual prestabilit; momentul ales este unul dilematic, în care auditoriul este pregătit pentru inițierea în taina vechiului cântec, rostit „acum o vară”, la o nuntă împlinită.

This is custom heading element

Balada este structurată în două părți, iar fiecare parte face referire la o nuntă; tehnica de compoziție este povestirea în povestire. Rama prezintă împlinită, aparținând planului real, ca o etapă firească a concretizării unei iubiri integrate sferei cotidianului, povestea propriu-zisă dezvoltă însă o nuntă inițiatică, aparținând planului imaginar și eșuată din incompatibilitate.

This is custom heading element

Prima secvență surpinde în puține imagini atmosfera de la „spartul nunții” trăite. Primele patru strofe constituie rama nunții povestite și reprezintă dialogul menestrelului cu „nuntașul fruntaș”. Menestrelul (un trabadur medieval caracteristic spațiului romantic apusean) e îmbiat să cânte despre nunta ratată dintre doi parteneri inegali, reprezentanți a două regnuri diferite, „Enigel și Riga Crypto”. Nuntașul îl roagă să zică „încetinel”/„un cântec larg”, pe care l-a zis „cu foc” acum o vară. Repetarea sugerează un ritual aș zicerii unei povești exemplare, dar cu modificarea tonalității. Portretul menestrelului-poet este fixat prin trei  epitete: „trist”, „mai aburit cva vinul vechi”, „mult îndărătnic”, iar invocația este repetată de trei ori, ceea ce determinărupere lui de lumea cotidiană, intrarea în starea de grație necesară zicerii acelui „cântec larg”.

This is custom heading element

A doua secvență surpinde în mod alegoric povestea imposibilă de iubire dintre ființa vegetală și cea uman, ele fiind văzute prin calea instiatică de atingere a idealului. Secvența debutează cu definirea celor două medii existențiale văzute antitetic. Riga Crypto este regele bureților, sterp și incapabil să înflorească din cauza formării sale în faza incipientă. Veșnicul tron al umezelii îl caracterizează și este urât de supuși din cauza lipsei fertilității. În paralel, este surpinsă Enigel, ființa unamă dornică de a-și părăsi locurile dominate de gheață într-un proces simbolic al transhumanței. Cei doi se întâlnesc pe mușchiul pădurii, simbol al lumii vegetative refuzate de fată. Cele trei chemări ale lui Crypto pot fi asemănate cu chemările fetei de împărat din „Luceafărul”, poemul fiind numit în mod simbolic „Luceafărul întors”.

This is custom heading element

În prima chemare sunt cuprinse referiri la bogățiile din lumea vegetală „uite fragi ție dragi”. Răspunsul fetei face referiri la continuarea drumului spre soare, simbol al absolutului și al cunoașterii „eu mă duc să culeg fragi fragezi mai la vale”. A doua chemare face referire la depășirea condiției, Riga Crypto dorind să fie cules ca simbol al nunții. Prin nuntă s-ar putea realiza depășirea condiției parcurgându-se drumul de inițiere de la vegetal la uman. Fata îl refuză și de această dată, considerându-l umed și plăpând „Stai așteaptă de te coace”. Prin ultima chemare, drumurile celor doi se despart definitiv, deoarece Riga Crypto vede în soare un coșmar existențial „visuri sute de măcel, mă despart e roșu mare”, „pete are fel de fel”, iar fata vede în soare cel mai de preț lucru pentru pământeni „mă-nchin la soarele înțelept ca sufletu-i fântâna-n piept și roate mare mi-e stăpână ce zace-n sufletul fântână”. Apar aici două simboluri încifrate ce acordă nuanța ermetică modernismului barbilian: roata, simbol al cercului, al ciclului înscris, fântâna – simbol al cunoașterii de sine în aspirația către absolut.

This is custom heading element

Finalul este trist, Riga Crypto se trasformă intr-o ciupercă otrăvitoare, obligat să nuntească cu ipostaze degradante ale propriului regn: „Cu Laurul-Balaurul / Să toarne-n lume aurul, / Să-l toace, gol la drum să iasă, / Cu măsălarița-mireasă, / Să-i ție de împărăteasă.” Încercarea ființei inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu nebunia, simbolic devenind o ciupercă otrăvitoare. Trei mituri fundamentale de origine greacă sunt valori ficate în opera poetului: al soarelui (absolutul), al nunții și al oglinzăă. Drumul spre sud al laponei are semnificația unui drum inițiatic, iar popasul în ținutul rigăi este o probă, trecută prin respingerea nunții pe o treaptă inferioară. În Ritmuri pentru nunțile necesare este înfățișată înaintarea sufletului prin trei etape cosmice, trepte ale inițierii până la desăvârșirea spirituală, nuntirea în „Cămara Soarelui / Marelui”.

This is custom heading element

Sub raport stilistic, prezența inversiunilor („mult-îndărătnic”, „zice-l-aș”) și a vocativelor în prima parte a baladei evidențiază oralitatea textului. Menestrelul este portretizat prin intermediul unei comparații, „mai aburit ca vinul”, dublată de un epitet, „vinul vechi”, care sugerează starea de grație necesară rostirii poetice. Aceasta este însoțită de masca decorativă sugerată printr-o enumerație, „pungi, panglici, beteli cu fundă”, simbolizând și valoarea estetică a unui text poetic/cântec. În portretizarea celor două personaje ale baladei este utilizat epitetul: Crypto este „sterp și nărăvaș”, „rigă spân”; lapona e „mică”, „liniștită” și „prea cuminte”. Se observă superlativele absolute expresive realizate prin adverbele „mult” și „prea”.

This is custom heading element

Așadar, amestecul de regnuri din balada „Riga Crypto și lapona Enigel” aduce o perspectivă modernă și are rol de cunoaștere a unui alt univers. Accentul în această baladă cade pe antagonismul slab-puternic. Prin intermediul acestui poem, Barbu neagă o întreagă tradiție literară: înlocuind ideea impusă în literatură că dragostea este un miracol în sine, poetul prezintă drama incompatibilității și legea nemiloasă a iubirii (supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este sacrificat).

This is custom heading element

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes”]