Jocuri interactive
Jocuri interactive

Jocuri interactive

This is custom heading element

Copiii se joacă încontinuu. Toți știm că micuților le place să se joace, au atâta energie încât parcă au rezerve infinite. Ca și animator sau profesor este foarte greu să le menții atenția pentru un timp foarte lung, de aceea activitățile pregătite trebuie să fie foarte bine puse la punct.

Dacă activitățile pe care vreți să le pregătiți au ca subiect principal jocurile, atunci ați venit în locul potrivit. În articolul acesta veți găsi, atât jocuri de cunoaștere, cât și jocuri interactive (de echipă); acestea îi vor ajuta pe copii să își dezvolte vocabularul și memoria, să spună propoziții coerente, și nu în ultimul rând să se distreze.

This is custom heading element

  • Inițialele calităților: fiecare copil își spune numele și două calități pozitive ce îl caracterizează a căror denumire începe cu aceleași inițiale ca și numele (de exemplu: Popescu Adrian- perspicace și amuzant)
  • Mingea fierbinte: jocul trebuie sa se realizeze cât mai repede posibil. Mingea e foarte „fierbinte” și „frige”. Toți stau în cerc. Persoana care prinde mingea trebuie să se prezinte spunând:

-numele (sau cum îi place să i se spună);

-de unde vine;

-ce îi place/preferințele lui/ei;

-ce dorințe are sau ce i-ar place să facă;

-animalul preferat;

  • Jocul numelor: idee principală este aceea de a asocia fiecare nume cu câte un gest. Fiecare dintre copii, la rândul lor, o să își spună numele și o să facă un gest care îl caracterizează (de exemplu: cântatul la chitară sau dormitul etc.). Jocul e continuat de către persoana din stânga sau din dreapta animatorului sau profesorului, care o să spună numele și o să repete gestul primei persoane, iar apoi își spune propriul nume și face gestul caracteristic și tot așa până toată lumea se prezintă. La sfârșit coordonatorul face un gest ce caracterizează una dintre persoane, iar micuții trebuie să își amintească numele persoanei care a făcut acest gest (copilul respectiv o să facă și el gestul pentru a fi mai ușor de recunoscut). Tot coordonatorul spune numele unei persoane, iar ei trebuie să facă gestul persoanei respective.

This is custom heading element

  • Mimă: se fac echipe (sau se poate și individual), iar unul dintre ei extrage un bilețel pe care scrie o acțiune care trebuie mimată împreună cu restul coechipierilor (sau singur, dacă se joacă individual). Celelalte echipe trebuie să ghicească acțiunile mimate.
  • Mafie și killer te acuz:

Mafie: fiecare dintre copii o să primească la început o carte de joc care o să reprezinte rolul lor pe parcursul rundei respective. Avem cărțile K, A, Q și cele cu numere: K – reprezintă mafioții, A – doctorul, Q – polițistul, iar cărțile ce conțin numere sunt cetățenii. Toată lumea se uită la cartea care-i aparține, dar nu are voie să o spună sau să o arate celorlalți chiar dacă a ieșit din joc. Animatorul sau profesorul o să fie naratorul, care o să dea indicații pe parcursul jocului. Jocul începe cu naratorul care spune „Adoarme orașul (toată lumea închide ochii), se trezesc mafioții (cei care au cartea K deschid ochii) și își aleg victima (prin semne și prin priviri ei o să aleagă pe cineva de comun acord, ca să fie scos afară), ei și-au ales victima și se pun la somn. Se trezește polițistul (cel cu cartea Q) și întreabă de cineva (polițistul o să facă semn spre o persoană, iar naratorul o să îi fac semn din cap dacă persoana respectivă este sau nu este mafiot), polițistul și-a primit răspunsul și se pune la somn. Acum se trezește doctorul (cel care are cartea A) și salvează pe cineva (doctorul o să indice persoana pe care vrea să o salveze; este permis ca doctorul să se salveze), acum doctorul adoarme și se trezește orașul. Orașul se trezește fără/a fost salvat X (depinde de caz)”. De aici încep discuțiile, suspiciunile, acuzațiile. Dacă cineva are o suspiciune pentru o altă persoană, trebuie să își argumenteze părerea și să îi convingă și pe ceilalți că suspiciunea lui e corectă și fondată. Dacă mai mulți sunt convinși că o anumită persoană este mafiot atunci încep voturile, iar persoana votată trebuie să argumenteze timp de 1-2 minute de ce este nevinovat/ă (dacă persoana votată se întâmplă să fie chiar mafiotul, aceasta poate spune ca este cetățean, polițist sau doctor ca să se salveze, dar dacă cetățenii își dau seama că a fost o minciună înseamnă că suspiciunea lor a fost corectă și-și mențin voturile). Polițistul și doctorul pot să își joace cartea și să spună pe cine au salvat, de cine au întrebat sau dacă cineva se dă drept cartea lor ( asta doar dacă vor ei și li se pare relevant). Jocul se termină atunci când rămâne un mafiot și mai mulți cetățeni (orașul câștigă) sau când rămân cetățeni mai puțini/număr egal cu mafioții (atunci câștigă mafia).

Killer te acuz : fiecare dintre jucători o să primească la început o carte de joc care o să reprezinte rolul lor pe parcursul rundei respective. Avem cărțile K, Q și cărți cu numere: K – reprezintă killer-ul (ucigașul), Q – polițistul și cărțile cu numere sunt cetățenii. Toți o să fie așezați în cerc, iar coordonatorul jocului o să împartă cărțile, fiecare se uită la carte, dar nu o spune mai departe. Ideea jocului e contactul vizual. Cel care are cartea K (killer-ul) când se uită în ochii celorlalți o să le facă cu ochiul (subtil); dacă îi face cu ochiul unui cetățean, acesta după câteva secunde — se mai uită în jur ca restul să nu își dea seama cine este killer-ul — spune „Afară” sau „ Mort”, dar dacă din întâmplare îi face cu ochiul polițistului, acesta (polițistul) spune „Killer te acuz” și orașul câștigă. Dacă polițistul nu găsește killer-ul și rămân puține persoane, atunci câștigă killer-ul.

  • Nu spune și: copii trebuie să vorbească despre ei sau alte subiecte fără să folosească cele mai des întâlnite prepoziții și pronume (de, pe, la, și, sau, cu, eu, tu, el, ea, noi voi, ei, ele); se fac 2 echipe acestea concurând una cu cealaltă; cel care vorbește cel mai mult fără să folosească unul dintre cuvinte sau să se oprească mai mult de 3 secunde (se cronometrează) primește 1 punct pentru echipă. Câștigă prima echipă care ajunge la 5 puncte.
  • Vânătoarea (materialele necesare: hârtii și pixuri): O coală de hârtie se împarte în 6 dreptunghiuri, pe fiecare dreptunghi se notează:
  1. Citește cărți (să spună 3 titluri de cărți pe care le-a citit);
  2. Are frați sau surori;
  3. Știe un banc bun (să îl spună);
  4. S-a culcat după ora 22;
  5. Îi plac jocurile de pe calculator (să spună 3 jocuri);
  6. Îi place să iasă afară.

În cel mai scurt timp posibil, încercați ca în fiecare căsuță să aveți câte o semnătură (sau numele) de la 6 persoane diferite. Câștigă cel care are completate cele 6 casete cu câte un nume diferit și spune „BINGO”.

  • Am împrumutat/furat o carte de la bibliotecă: Ne așezăm cu toții în cerc. Primul (coordonatorul începe) spune „Am împrumutat/furat de la bibliotecă …(o carte)”, al doilea repetă ce a spus primul completând cu un obiect la alegere (de exemplu: „Am împrumutat/furat de la bibliotecă o carte și o plantă…”), al treilea repetă obiectele spuse înainte și completează și el cu unul, următorii fac la fel. Jocul se continuă până cineva greșește ce s-a spus înainte, iese din joc, iar acesta se reia de la început (eventual alt sens de mișcare) până rămâne unul.
  • Ce mi-e scris în frunte (materialele necesare: postit-uri/bilețele adezive): Fiecărui participant i se lipește un bilețel cu un cuvânt pe frunte. Pe rând fiecare poate să pună atâtea întrebări să afle ce este scris pe bilețel până primește un răspuns negativ, se trece la celălalt jucător si tot așa până participanții ghicesc ce le este scris în frunte. Exemplu de întrebări: Sunt femeie? Sunt animal? Sunt animal de casă? Sunt un personaj de desen animat? Etc.
  • Ghicește cine sunt (materialele necesare: foi și pixuri): Fiecare participant scrie pe un bilețel:

– culoarea părului;

– culoarea ochilor;

– sexul;

– vârsta;

-ce îi place să facă;

– un hobby.

Se amestecă toate bilețlele, apoi coordonatorul citește conținutul acestuia. Copiii trebuie să ghicească despre cine este vorba.

  • Ce încape într-o valiză: Unul dintre participanți spune alfabetul iar cineva zice „Stop!” la un moment, cel care a spus alfabetul rostește un cuvânt care să înceapă cu litera respectivă, iar cuvântul respectiv trebuie să încapă într-o valiză. Ceilalți spun pe rând un obiect ce încape într-o valiză și începe cu litera respectivă fără să se repete cuvintele; când cineva nu mai știe/greșește iese din joc și schimbăm litera.
  • Îmbrățișare în grup: o acțiune foarte bună pentru încheiere. Participanții se așează în cerc cu fețele spre centru. La comanda animatorului/profesorului toată lumea se apleacă înainte, până se ating capetele și se apucă cu mâinile de gâtul/talia vecinilor, îmbrățișând astfel grupul.

This is custom heading element

Copiii sunt ca o rază de lumină în viețile noastre, merită tot ce e mai bun. Fiecare zâmbet de pe fețele lor sunt ca o răsplată pentru cei ce au grijă de ei. Cu un singur zâmbet sincer pot transmite atâtea sentimente și mai ales o senzație de împlinire că ai reușit să faci ceva bun. Sper că jocurile prezentate au reușit să aducă câteva zâmbete pe fețele micuților.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Privacy Preference Center