În copilărie aflasem despre povestea lui Humpty-Dumpty Iar mai târziu în viață am trăit-o Căzusem, la fel ca el, de la suficientă înălțime Cât să mă sparg în țăndări Rămășițele lui n-au mai putut fi puse la loc Dar ale mele da De cineva care a vrut să mă facă om la loc Pentru că doar așa mi-ar fi putut frânge inima Adusă înapoi în recensământ Cum am reușit să cad? M-am lăsat ținut în lingura unui om Care făcea echilibristică pe un zid de beton Voia să vadă cât mă va ține destinul lângă el Așa că destinul l-a făcut să se împiedice. Am scris un manual de utilizare pentru că m-am săturat să mă tot dezmembrez orice formă aș lua (Mai e o poveste cu mine drept un turn Jenga, cu piesele trase fără pic de prudență lăsat împrăștiat pe o podea) și pentru că se pare că oamenii habar nu au cum să se comporte cu mine Cum aș vrea să fie? Mințile celorlalți – niște porți de securitate ca cele de la aeroport de fiecare dată când trec de fiecare dată când lumina se înroșește suspicios de fiecare dată când mintea bipăie aș vrea să fiu percheziționat de-a fir a păr crescător și descrescător extra și intra și inter aș vrea pentru început să mă întrebi unde mă doare cel mai tare unde înăuntrul meu clocotește magma ce fir de la ceafă ar trebui să tai astfel încât să nu mă detonezi pe cel roșu? sau pe cel albastru? din ce unghiuri mă simt cel mai confortabil de privit ce cuvinte mă străpung cel mai ușor ce mă frământă ce coșmaruri mă încearcă noapte de noapte ce alergii și intoleranțe port ce vânturi bat prin minte cum mă poți încălzi în zilele când vijeliile depresive smulg din rădăcini oamenii din jur pe urmă, cunoaște-mă pune-mă sub un microscop sau sub o lupă sau sub ce lentilă vrei învață cum celulele mele se joacă de v-ați ascunselea și cum rănile îmi sunt cusute de globule albe intră în teatrul din capul meu și încearcă fiecare păpușă de ventriloc și marionetă fă-mă să vorbesc în crize de muțenie și să te văd când orbesc de furie, spleen sau tristețe ca pe un zmeu, apucă-mă când mă avânt spre ceruri mult prea înalte dar nu mă țintui la pământ condu-mă spre tine de mână pe culoarul dintre două persoane care stau lipite ca niște soldați răniți venind spre casă în adăpostul căldurii celuilalt suflă, suflă arsurile, să treacă durerea suflă-mi, suflă-mi în ceai, să nu-mi opăresc buzele suflă, suflă în ceața care ne tulbură pe amândoi, s-o risipești suflă, suflă cu mine fii cu mine când trupul mi se șterge ca o frescă estompată și încearcă să dispară pentru că se vede nefolositor dă-mi timp să înfloresc prin mărăcinii ce m-acoperă dă-mi timp să-ți cânt toate notele mele cântecele reușite, dar și cele nereușite dă-mi timp să-mi pictez toate pânzele înainte să-mi judeci abilitățile presară zahăr pe rană pune mai mult dulce în propriul amar fă din doi unul fă unul din doi promite-mi că ne vom deschide împreună, precum petalele unei regine a nopții promite-mi că nu vei trage cortinele prea devreme și că nu-i vei lăsa pe alții în culisele noastre promite-mi că-mi vei scrie scenarii pe care nu ți le-a mai jucat nimeni promite-mi că, dacă mă voi dezmembra îmi vei fi citit instrucțiunile anexate câteva pagini mai încolo și că mă vei asambla la loc folosește pe mine arta Kitsungi repară-mă că pe acele porțelanuri chinezești cu aur care arată de zece ori mai frumoase rănite pentru că cicatricile le-au fost sărutate promite-mi că îmi vei trata pielea delicată ca pe o coajă de ou pe care n-ai voie s-o spargi ca pe un turn pe care tornadele nu-l pot lua și muta din viața ta în viața altuia promite-mi că mă vei ține de mână atât de mult încât ni se vor lipi și vom deveni doi siamezi care comunică prin palme ca mama și fătul prin placentă de fapt, tot ce îndrug aici e nu mă răni nu mă răni. fie și dac-ar fi doar pentru că vrei să intre lumina-n mine. fie și dac-ar fi doar pentru că vrei să scoți veninul din mine. fie și dac-ar fi doar pentru că mi s-a infectat vreun membru. fie și dac-ar fi doar pentru că aș avea nevoie de transfuzii. nu mai pot și nu mai vreau răni fie și ele spre vindecare. ultima cerință e să mă lași morții dacă ea va veni după mine nu vreau să ne ia pe amândoi Citește aici poemul „În cimitir”, semnat de Similache Anemona. Ne puteți găsi, de asemenea, pe Instagram și Facebook.