Particularități de construcție a personajului – Moromeții

This is custom heading element

Romanul “Moromeții” de Marin Preda reprezintă o mare izbândă literară a deceniului VI (primul volum – 1955), respectiv al deceniului VII (al doilea volum – 1967), deschizând seria unor opere valoroase pentru mai mulți romancieri, precum Nicolae Breban, Fănuș Neagu sau Augustin Buzura. Romanul prezintă simbolica destrămare a unei familii de țărani din Câmpia Dunării, în anii celui de-al Doilea Război Mondial.

This is custom heading element

Romanul lui Marin Preda se încadrează în realismul postbelic printr-o serie de trăsături ale acestui curent: perpectiva narativă obiectivă prin care este surprinsă veridic lumea satului, tehnica detaliului, crearea unei tipologii umane, dar și atitudinea critică față de modul în care a fost instaurat regimul comunist în statul român la acea vreme. O primă trăsătură a realismului regăsită în text este surprinderea veridică a societății rurale din Câmpia Dunării precum și interesul acordat vieții sociale din comuna Siliștea-Gumești (locul copilăriei autorului, toponim preluat din lumea reală care accentuează ideea de veridicitate), activitățile principale ale oamenilor fiind creșterea animalelor și munca pământului. Tot din realitatea rurală fac parte și obiceiurile și evenimentele relatate de Marin Preda în romanul său: secerișul, călușul, premilitara care conferă textului un caracter monografic, oferind cititorului impresia implicării într-o lume vie și cunoscută.

This is custom heading element

Titlul “Moromeții” așază tema familiei în centrul romanului, însă evoluția și cirza familiei sunt simbolice pentru transformările din satul românesc al vremii. Astfel că romanul unei familii este și “un roman al deruralizării satului”, o frescă a vieții rurale dinaintea și de după cel de-al Doilea Război Mondial. O altă temă este criza comunicării, absența unei comunicări reale între Ilie Moromete și familia sa. Tema timpului viclean, nerăbdător (“timpul nu mai avea răbdare”), relația dintre individ și istorie nanțează tema socială. Criticul Eugen Simion consideră drept temă centrală “libertatea morală în luptă cu fatalitățile istoriei”.

Titlul romanului este reprezentat de numele unei familii, cu focalizare asupra membrilor ei, exponenți ai mediului rural, surprinși în pragul unor prefaceri sociale radicale, de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, și supuși transformărilor istorice de după acest eveniment marcant.

This is custom heading element

Primul volum este structurat în trei părți, cu o acțiune concentrată, care se desfășoară pe parcursul verii, cu trei ani înaintea zibucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Prima parte, de sâmbătă seara până duminică noaptea, conține scene care ilustrează monografic viața rurală: cina, tăierea salcâmului, întâlnirea duminicală din poiana lui Jocan, hora. Partea a doua se derulează pe parcursul a două săptămâni, începând cu plecarea lui Achim cu oile, la București. Partea a treia, de la seceriș până la sfârșitul verii, se încheie cu fuga feciorilor. Fiecare parte începe cu o prezentare de ansamblu a, scena memorabilă: masa, prispa și secerișul.

This is custom heading element

Simetria compozițională este dată de cele două referiri la tema timpului. La început, aparent îngăduitor, timpul era foarte răbdător cu oamenii, viața se scurgea fără conflicte mari, pentru ca enunțul din finalul volumului “timpul nu mai avea răbdare” să pară necruțător. Volumul al doilea, structurat în cinci părți, prezintă viața rurală într-o perioadă de un sfert de veac, de la începutul anului 1938 și până spre sfârșitul anului 1962. Acțiunea romanului se concentrează asupra a două momente istorice semnficative: Reforma Agrară din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce și transformarea socialistă a agriculturii.

This is custom heading element

Prima secvență semnificativă o reprezintă cea în care are loc dialogul dintre Ilie Moromete și vecinul său, Tudor Balosul. Moromete, aflat pe stanoaga podistei, aștepta un partener de discuție. Cel care sosește, spre nemulțumirea personajului, este vecinul său, care inițază o discuție despre un subiect care nu poate fi pe placul lui Moromete: vânzarea salcâmului. Moromete nu răspunde, pare să nu audă întrebările insistente, ca mai apoi să privească spre cer și să spună “să știi că la noapte o să plouă”. Prefăcându-se că nu aude întrebarea, Moromete se autoiluzionează și crede că ploaia prevestită îi va aduce satisfacții în toamnă, asfel fiind prezentată trăsătura dominantă a personajului și anume, disimularea. Salcâmul pe care Balosul vrea să îl cumpere de la Moromete este un simbol al stabilității, iar tăierea lui ar echivala cu acceptarea de către acesta că are probleme financiare.

This is custom heading element

O altă scenă semnificativă care ilustrează disimularea lui Moromete este cea a plății foncirii. Chemat din poiana fierăriei lui Jocan de către Ilinca, acesta știe fără să i se spună că motivul este sosirea lui Jupuitu’, agentul fiscal. Moromete intră, ignorându-l pe acesta și pe însoțitorul său. Discută cu niște interlocutori inexistenți, își strigă fiii și pe Catrina despre care știa că se află la biserică, apoi se întoarce brusc și strigă: “N-am!”. Mai mult, îl lasă pe agent să-i taie chitanța, iar când acesta îi cere banii, reia replica, cu naturalețea omului care spune adevărul. Din cei 1200 de lei luați pe salcâm, Moromete îi dă lui Jupuitu’ numai 1000 de lei, iar după plecarea acestuia îi va mărturisi cu satisfacție vecinului că l-a păcălit pe agent.

This is custom heading element

Protagonistul romanului, Ilie Moromete, este un personaj complex, investit cu valori simbolice profunde, căci prin el se reconstituie viziunea asupra lumii țărănești cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Personalui Ilie Moromete îl are drept model pe Tudor Calarasu, tatăl scriitorului, după cum acesta mărturisește: “Eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu”.

This is custom heading element

Din punct de vedere social, Ilie Moromete este un țăran mijlocaș din satu Siliștea-Gumești, preocupat să-și poată păstra pământurile pe care le deține. Este capul unei familii numeroase, “o familie hibridă”, greu de ținut în frâu, alcătuită din Catrina, cea de-a doua soție, Paraschiv, Nilă și Achim, din prima căsătorie, și Tita, Ilinca și Niculae, copii din căsătoria cu Catrina. Membru al partidului Liberal, Moromete fusese consilier comunal și poate și de aceea este recunoscut ca o autoritate locală.

This is custom heading element

Din punct de vedere moral, pe parcursul derulării acțiunii, Moromete dovedește o multitudine de trăsături. țăran cu o inteligență ascuțită, având darul vorbirii care se împletește cu plăcerea obsevației, dotat cu un imprevizibil siimț al umorului, Ilie Moromete generează prin fiecare apariție veritabile spectacole, adesea comice, chiar și gesturilor mărunte primind o atenție specială din partea consătenilor. Citirea ziarelor în poiana lui Jocan este o hrană sufletească pentru Moromete, discuțiile purtate aici având rolul de a clarifica și a disocia ideile din articolele publicate, de a descofra sensurile profunde ale politicii vremii. Moromete este sfătos, îi place să discute cu toată lumea, iar acest lucru o deranjează pe Catrina, care adesea se revoltă: “Lovi-o-ar moartea de vorbă, de care nu te mai saturi, Ilie!”/ “Toată ziua stai de vorbă!”.

This is custom heading element

Din punct de vedere psihologic, Moromete este o fire contemplativă: “Moromete stătea pe stanoaga podistei și se uita pe drum. Stătea degeaba… Din mâna lui fumul se ridica drept în sus fără grabă și fără scop”. Drama personală a lui Ilie contsă în destrămarea familiei, generată de plecarea băieților. Moromete este astfel învins de două ori: o dată în încercarea de a ține unită o familie și a doua oară văzându-și contrazis însuși modul de a fi. Omul contemplativ, atent la plăcerea vorbelor , se confruntă cu oamenii faptei și ai câștigului bănesc. Înfrângerea lui Ilie Moromete este însă dublată de victoria exemplară a acestuia: prin tragic între două lumi, cea de dinainte și cea de dupa 1944, personajul a cărui dramă constă în aceea de a nu fi sincron cu întâmplările și nici cu logica obișnuită a semenilor săi, rămâne să își apere, până la sfârșit, în ciuda tuturor conttrazicerilor pe care le primește, autonimia, pentru a rezuma apoi, la sfârșitul întregului roman, concluzia destinului și caracterului său: “Domule, eu am dus întotdeauna o viață independentă”.

This is custom heading element

Un element semnificativ de conținutul care se conturează încă de la început este reprezentat de către conflictul familial. Eroul central se află angrenat într-un triplu conflict: Are neînțelegeri cu băieții din prima căsătorie, generate de diferența de mentalitate dintre generații. Paraschiv, Nilă și Achim se simt mereu neîndreptățiți și își învinuiesc tatăl că nu întreprinde afaceri rentabile pentru a trăi mai bine. Pentru că Moromete vânduse în vremuri grele de secetă un pogor al soției, făcându-i promisiunea că va trece casa pe numele ei, (amână onorarea acesteia de teamă că se vo revolta copiii din prima căsătorie) între cei doi soți există permanent o tensiune, care răbufnește prin reproșuri. A treia coordonată a conflictului vizează neînțelegerile lui Moromete cu sora sa, Guica, nemulțumită că Ilie se recăsătorește. Aceasta nutrea o ură nestăpânită față de Catrina, ură pe care o insufla și celor trei băieți. Un conflict secundar se conturează între tată și fiul cel mic, Niculae, care își dorea să meargă la școală, dar Ilie susținea că nu are bani să-l întrețină la învățătură. În cel de-al doilea volum, această neînțelegere va ocupa un loc principal în textura romanului, adâncind iremediabil conflictul.

This is custom heading element

În ceea ce privește stilul, romanul se remarcă prin limpezime, precizie și concizie, anticalofilism. De asemenea, Marin Preda îmbină stilul direct cu cel indirect și liber, și își construiește personajele, prin limbaj, prin oralitate și ironie.

This is custom heading element

Așadar, romanul “Moromeții” de Marin Preda impune un personaj inedit, țăranul filozof, și se înscrie în galeria romanului de tip realist, reprezentând un punct de reper în literatura română postbelică, o operă în care autorul își dovedește măiestria literară.

This is custom heading element

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes”]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *