Nuvela psihologică „Moara cu Noroc” de Ioan Slavici

This is custom heading element

Ioan Slavici este unul din cei patru mari clasici ai literaturii române, afirmându-se ca deschizător de drumuri prin crearea romanului realist obiectiv “Marași prin integrarea elementelor de analiză psihologică în scrierile sale.

This is custom heading element

Nuvela psihologică este o specie a genului epic, în proză, cu un singur fir narativ care prezintă un conflict puternic redat în manieră obiectivă între personaje bine conturate, individualizate prin detalii semnificative: conflictul se dezvoltă pe două coordonate, una exterioară, care urmărește firul propriu zis al evenimentelor, și una interioară, prin definirea implicațiilor pe care le au faptele în planul conștiinței personajului.

This is custom heading element

Textul literar „Moara cu noroc” este publicat în 1881, în volumul intitulat „Novele din popor”. Aceasta este o proză de factură realistă în cadrul căreia se remarcă: obiectivitatea perspectivei narative, omnisciența și omniprezența naratorului, relatarea la persoana a III-a, veridicitatea, inspirația din realitate prin prezentarea societății ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, descrierile detaliate, stilul sobru, fără figuri de stil și exprimare exactă.

This is custom heading element

Tema prezintă consecințele nefaste pe care le are setea de îmbogățire asupra destinului uman. Firul epic al nuvelei este amplu, prezentând un conflict puternic în mod gradat, dozând momentele de tensiune maximă anticipate prin pauza descriptive, iar secvențele narative sunt construite prin înlănțuire. Motivele prezente în nuvelă sunt de factură realistă, destinul reflectând ironia sorții și conturând moara ca fiind un loc blestemat.

This is custom heading element

Titlul nuvelei este un topos literar care desemnează un han aflat la o răscruce de drumuri în mijlocul pustietății. Locația, o fostă moară, simbol al perisabilului, este, în esență, aducătoare de ghinion, deși aparent este un spațiu privilegiat al norocului „înavuțirii” dar care ascunde abateri etice grave precum nelegiuirea și crima.

This is custom heading element

Cârciuma de la Moara cu noroc este așezată la răscruce de drumuri, izolată de restul lumii și înconjurată de pustietăți întunecoase. În expozițiune, descrierea drumului care duce la Moara cu noroc, realizată în manieră realistă prin tehnica detaliului semnificativ și a locului în care se află cârciuma, redă un peisaj-cadru obiectiv al acțiunii: „De la Ineu drumul de țară o ia printre păduri și peste țarini, lăsând la dreapta și la stânga satele așezate prin colțurile văilor. Timp de un ceas și jumătate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care îl urci, și după ce ai coborât iar în vale, trebuie să faci popas […] fiindcă drumul a fost cam greu, iară mai departe locurile sunt rele”. Semnele părăsirii (vechea moară „cu lopețile rupte”, cele 5 cruci) anticipează destinul tragic. Simetria incipitului cu finalul se realizeazî prin descrierea drumului. Simbolistica inițială a drumului se completează, în final, cu sugestia drumului vieții care continuă ți după tragedia de la Moara cu noroc: „Apoi ea luă copiii și plecă mai departe”.

Subiectul nuvelei îl constituie etapele și efectele confruntarii dintre protagonist, Ghiță, și antagonist, Lică. Ghiță se dovedește la început harnic și priceput, iar primele semne de bunăstare și armonie în care familia trăiește nu întârzie să apară: „se punea cu Ana și bătrâna să numere banii, și atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi copilași”.

This is custom heading element

Apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc, șeful porcarilor și al turmelor de porci din împrejurimi, care tulbura echilibrul familiei, constituie intriga. Desprins din această categorie a sămădăilor, Lică este individualizat printr-un portret realizat în mod direct de narator: „Lică, un om ca de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv și supt la față, cu mustața lungă, cu ochii mici și verzi” are un orgoliu de stăpân și impune încă de la început regulile.

This is custom heading element

Desfășurarea acțiunii se concentrează în jurul procesului înstrăinării cârciumarului față de familie, analizat cu măiestrie de Slavici. Devine mohorât, violent, îi plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate față de Ana și cei mici pe care îi ocrotise până la acel moment. La un moment dat, Ghiță ajunge să regrete că are familie pentru că nu-și poate asuma total riscul îmbogățirii alături de Lică. Dornic să facă avere, Ghiță se îndepărtează de Ana și devine treptat complicele lui Lică în diverse nelegiuri: jefuirea arendașului, uciderea unei femei și a unui copil. Reținut de poliție, lui Ghiță i se dă drumul pe „chezășie”.

This is custom heading element

Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul în care Ghiță ajunge pe ultima treaptă a degradării morale. Dispus să facă orice pentru a se răzbuna, Ghiță își aruncă soția în brațele lui Lică, pentru a-l da în vileag pe Sămădău, în timp ce el merge să-l anunțe pe jandarm că Lică are asupra lui banii furați. Dezgustată de lașitatea soțului, Ana i se dăruiește lui Lică, deoarece Lică e „om”, pe când Ghiță „nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești”. Când se întoarce și realizează acest lucru, Ghiță o ucide pe Ana, iar la rândul lui este ucis de Răuț, din ordinul lui Lică.

This is custom heading element

Deznodământul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuie Moara cu noroc, iar pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea, Lică se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac. Nuvela are un final moralizator, fiindcă „sancționarea drastică a protagoniștilor e pe măsura faptelor săvârșite”. Singurele persoane care supraviețuiesc sunt bătrâna și copiii.

This is custom heading element

O secvență semnificativă este reprezentată de monologurile interioare ce denotă frământări sufletești puternice, personajul, autocaracterizându-se ca un om necinstit, trăsătură de care îi este rușine, dar pe care o motivează pueril printr-o pornire interioară de nestăvilit, dând vina pe destin. Stările interioare, procesele de conștiință și gândurile chinuitoare ale lui Ghiță sunt relevate prin dialog și observația atentă a sufletului, vocea demonstrând astfel fenomenul dezumanizării, cauzat de neputința omului de înfrânare.

This is custom heading element

O altă secvență semnificativă din această nuvelă este momentul în care la han își face apariția Lică Sămădăul, un personaj straniu care exercită o influență negativă asupra celor din jur. Personalitatea sa puternică și înclinația acestuia spre rău, vor determina dezechilibrul sufletesc al lui Ghiță și destrămarea familiei sale.

This is custom heading element

Ghiță este personajul principal al nuvelei realiste și psihologice „Moara cu noroc”, remarcându-se prin complexitate. De-a lungul firului epic, personalitatea sa cunoaște schimbări profunde, transformându-se treptat și dramatic, dintr-un cizmar cinstit într-un cârciumar care trăiește cu obsesia banilor și îmbogățirii. La începutul nuvelei, el întruchipează individul nemulțumit de condiția sa socială umilă, de a cârpi cizmele oamenilor înstăriți pe care o identifică drept lipsă a demnității și a independenței. La final, Ghiță devine criminal, omorându-și soția din gelozie. Slavici, un profund moralist, nu ezită să-i aplice o bine-meritată pedeapsă capitală, moartea sa constituind singura soluție de salvare, căci nu ar fi putut trece niciodată peste toate acele obsesii și remușcări din cauza slăbiciunii sale.

This is custom heading element

În relația cu celelalte personaje, Ghiță se dovedește a fi un caracter slab, deși și-a dorit prosperitatea, fondul său sufletesc nu a putut susține independența câștigată până la acel moment. În confruntare cu tăria de caracter a Sămădăului, el nu are nici-o șansă, iar soția sa, Ana, este la fel de slabă ca și el, dar are forța interioară de a-l preveni de un fapt pe care și el îl vede ca pe o amenințare, dar căruia este incapabil să i se sustragă.

This is custom heading element

Limbajul artistic al nuvelei se caracterizează prin sobrietatea și concizia stilului de factură clasică. Obiectivitatea perspectivei narative este completată cu detalii semnificative cu privire la gândurile personajelor, care le determină manifestările exterioare. Stilul direct și indirect se completează liber astfel încât se regăsește modalitatea de reproducere a gândurilor personajelor.

This is custom heading element

Așadar, particularitățile de construcție ale unui personaj din nuvela psihologică „Moara cu noroc” surprinde filozofia de viață a personajului, conform criticii lui George Călinescu care afirmă că este „o nuvelă solidă cu subiect de roman”, astfel că nuvela este o capodoperă a literaturii române, deschizând calea către marile creații.

This is custom heading element

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *