Povestea din spatele măștii
Povestea din spatele măștii

Povestea din spatele măștii

This is custom heading element

Pandemia ne-a luat prin surprindere, a jucat un joc mortal de v-ați ascunselea. Noi ne-am ascuns, ea ne-a căutat. Ne ascundem în case sperând la vremuri mai bune, dar care erau acele vremuri mai bune? Ce ne amintim din „the good old days”?

Ne țineam de mână fără frică, cea mai mare problemă fiind prietenii geloși. Ne îmbrățișam la întâlniri, ca și cum nu ne-am fi văzut de ani de zile. Mergeam la filme cu prietenii, fără să ne gândim cine stă în spatele nostru.

Ce este atât de diferit acum?

Ne-am pierdut încrederea, și pe bună dreptate.

Totul este diferit, lumea este speriată, nimeni nu știe ce ar trebui să facă, dar nu este nevoie să ne simțim așa. „Lumina poate fi găsită în cele mai întunecate timpuri, dacă ne aducem aminte să aprindem lumina.” (J.K.Rowling). Deci, de ce nu aprindem lumina? De ce ne afundăm în întuneric fără speranță de scăpare, când am putea căuta lumina de la capătul tunelului.

Contrar opiniei pesimiștilor, există avantaje. Nu ne-am mai văzut prietenii, dar am aflat cine voiam să comunice cu noi și cine nu. Bârfa și injuriile nu au mai fost ascunse de rușinea de a da cu ochii de persoana respectivă și am văzut persoana de sub mască. Măștile au căzut, nimeni nu a considerat că trebuie să le mai poarte. E mai comod fără, până la urmă. Fără măști sub care să se ascundă, am aflat cine sunt. Și poate, doar poate, ne-a căzut și nouă „costumul” sub care ne ascundeam față de noi înșine.

Am descoperit talente noi, hobby-uri neobișnuite, am văzut filme care ne-au schimbat, am citit cărți care ne-au lăsat în lacrimi. Nu toată lumea a avut curajul să încerce ceva nou și neobișnuit, ci s-au întors la cunoscut, la confort. Și asta e perfect. Pandemia nu este un concurs de talente ținut pe instagram și facebook, nu este o întrecere a celor mai buni bucătari, scriitori sau muzicieni. Este o cursă pentru supraviețuire. Fiecare o abordează cum poate mai bine, iar cei care ajung la „finish” sunt învingători.

Însă nu toată lumea are privilegiul de a putea să crească în timpul unei pandemii. Cei privilegiați trebuie să fie acolo pentru rudele lor, prietenii, vecinii, străinii de pe stradă. Putem ajuta. Nu trebuie să fie gesturi mari doar de dragul de a fi. Un zâmbet, o cană de ceai fierbinte, o discuție prietenoasă, toate aceste lucruri contează. Nu suntem singuri atâta timp cât avem persoane care ne văd.

„Totul va reveni la normal” zicem cu speranță. Ce este normalul? Prietenii care ne zâmbesc în față și ne bârfesc pe la spate? Indiferența cu care ne tratăm unii pe alții? Siguranța cu care luăm totul „de-a gata”? Suntem într-adevăr triști dacă la asta vrem să ne întoarcem. Avem o șansă de a construi un viitor nou, un viitor în care să ne tratăm unul pe altul cu onestitate, cunoscând zile mai grele.

În acest fel, data viitoare când te ții de mână cu cineva vei ști că merită. Când îmbrățișezi pe cineva, va fi sincer. Când mergi la un film cu prietenii, te vei simți în siguranță.

Pandemia nu este un eveniment fericit. Dar, ca orice eveniment este format din povești. Povești triste, fericite, anoste, simple, complexe. Avem datoria să ne spunem povestea noastră, să o ascultăm pe a altora și să le trecem mai departe. Să nu uităm sacrificiile, tristețea, bucuria, sărbătorile. Pentru că dacă uităm, nimic nu ne împiedică să repetăm greșeala.

This is custom heading element

[uncode_share layout=”multiple” bigger=”yes” no_back=”yes”]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Privacy Preference Center