Particularităţi de construcţie – roman realist-obiectiv de tip balzacian

This is custom heading element

George Călinescu este o personalitate culturală românească de tip enciclopedic, desfăşurându-şi activitatea la sfârşitul perioadei interbelice şi începutul perioadei comtemporane, fiind deopotrivă critic şi istoric literar, biograf, monografist, eseist, romancier, poet şi dramaturg. Opera de căpătâi rămâne ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, o lucrare amplă, de referinţă a culturii româneşti, fiind supranumit ,,o plesnire de geniu”.

This is custom heading element

Realismul de tip balzacian se îmbină în mod original cu trăsături moderniste, fiind evidente în scrierea călinesciană, crearea de caractere clasice de o trăsătură dominantă, devenite tipologii de factură universală, adaptarea manierei balzaciene de factură universală, adaptarea manierei balzaciene de redare a subiectului, evidentă prin tehnica narativă, prin fixarea caracterelor în timp şi spaţiu, prin descrierea minuţioasă a cadrului, a arhitecturii clădirilor, dar şi pluriperspectivism.

This is custom heading element

,,Enigma Otiliei” este un roman realist-obiectiv de factură balzaciană, care înglobează elemente de modernitate, fiind apărut in 1938, la sfârşitul perioadei interbelice, prezentând în manieră realistă viaţa personajelor burgheze din Bucureşti de la începutul secolului al XX-lea, dezvoltând problematim moştenirii şi paternităţii.

This is custom heading element

Tema centrală a romanului este iubirea care la întemeierea cuplului Felix-Otilia se bazează pe o asemănare profundă dintre situaţiile familiale ale celor doi. Ambii sunt orfani şi au nevoie de afecţiune. Lupta pentru avere dar şi dorinţa lui Costache de a-i face casă Otiliei stau la baza temei moştenirii şi paternităţii, generând un conflict economic dar şi moral dintre Clanul Tulea şi familia lui Giurgiuveanu.

This is custom heading element

Titlul iniţial al romanului a fost ,,Părinţii Otiliei”, ilustrând motivul paternităţii, fiind schimbat ulterior pentru a accentua trăsătura de caracter definitorie a eroinei. Personalitatea Otiliei este ,,enigmatică”, fiind interpretată în mod direct de fiecare dintre personajele romanului, ceea e constituie o notă de modernitate a scrierii, anume pluriperspectivismul.

This is custom heading element

Creaţia epică este amplă, fiind alcătuită din douăzeci de capitole şi structurată în două planuri narative principale: istoria complicată a unei moşteniri şi destinul tânărului Felix Sima, ce observă degradarea umană cauzată de acumularea materială şi puterea banului. Secvenţele narative sunt construite pe baza înlănţuirii, naratorul respectând firul cronologic al întâmplărilor. Naraţiunea şi dialogul se îmbină cu descrierea amplă a spaţiului, personajelor şia vestimentaţiei.

This is custom heading element

O secvenţă semnificativă pentru particularităţile de construcţie a unui personaj într-un roman realist-obiectiv de tip balzacian este vizita Otiliei la moşia lui Pascalopol împreună cu Felix, unde cei doi petrec mult timp împreună, cunoscându-se şi începând să se îndrăgostească unul de celălalt. Felix îi mărturiseşte Otiliei sentimentele lui de dragoste, începând să fie gelos pe Pascalopol, crezând că acesta are alte intenţii faţă de Otilia. Se remarcă tehnica narativă a tipologiei individualizate ce ilustrează caracterul intelectualului tânăr, analizând minuţios personalitatea şi faptele celor din jur, contribuind la scoaterea în evidenţă a degradării umane. De asemenea autorul pune în centru motivul cuplului Felix-Otilia, prezentând povestea dragostei care începe printr-o vizită, ce conturează atenţia tânărului asupra lui Pascalopol, devenind invidios pe aceştia.

This is custom heading element

O altă secvenţă semnificativă este întâlnirea tânărului Felix cu Pascalopol într-o zi după mult timp în care îi arată o poză facută cu Otilia, Felix nemaiputând să o recunoască pe fata nebunatică din spatele femeii mature ce devenise ,,Ce deosebire! Unde era Otilia de altădată?”, remarcându-se principiul memoriei afective prin tehnica flash-back-ului şi a retrospecţiei ce ilustrează impactul fotografiei asupra protagonistului masculin, revăzând-o pe fata zburdalnică, cultă dar şi reflexivă de care s-a îndrăgostit, emanându-i o stare de meditaţie asupra destinului fetei şi de uimire faţă de frumuseţea şi maturitatea eroinei, ilustrând ambiguitatea stărilor sufleteşti.

This is custom heading element

Felix este unul dintre personajele principale ale romanului, îndeplinind rolul de observator al unui mediu social viciat, reprezentând tipul intelectualului lucid, în formare, prin intermediul căruia cititorul se familiarizează cu celelalte personaje.
Încă de la început, naratorul, prin intermediul caracterizării directe îi alcătuieşte un portret fizic sugestiv, care denotă perseverenţa caracterului, delicateţea şi superioritatea spirituală: el era ,,un aer bărbătesc şi elegant”, ,,faţa îi era juvenilă şi prelung, aproape feminină din pricina şuviţelor mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar culoarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie.” De asemenea se remarcă auto-caracterizarea personajului, ce ilustrează caracterul lucid şi hotărât prin remarca: ,,să-mi fac o educatie de om. Voi fi ambiţios, nu orgolios” ilustrând evoluţia ascendentă punând în antiteză caracterul degradat al societăţii burgheze din Bucureşti. Deşi Felix este un adolescent lucid şi hotărât, un fin observator al psihologiei umane, nu poate descifra taina personalităţii celei pe care o iubeşte, căci aceasta alternează stările de profundă afecţiune faţă de el cu cele de indiferenţă. Este totuşi capabil să înteleagă că, într-un mediu social viciat, în care puterea banului coordonează destine, căsătoria nu se poate baza pe sentimente pure, ci devine doar o afacere profitabilă de ambele părţi implicate.
În raport cu celelalte personaje ale romanului tânărul îşi dovedeşte superioritatea, fiind considerat un om inteligent şi ambiţios chiar si de membrii clanului Tulea, care însă îl jignesc şi-l detestă, considerându-l un posibil pretendent la moştenirea lui Costache.

This is custom heading element

Incipitul romanului fixează coordonate temporale şi spaţiale, aflate în strânsă legătură, prezentând un mediu social nou pentru tânărul care, în anul 1909 , păşeşte pentru prima oară pe strada Antim din Bucureşti: ,,Într-o seară de la inceputul lui iulie 1909 cu puţin înainte de orele zece, un tânăr de 18 ani, îmbrăcat în uniformă de licean intră în strada Antim.”

This is custom heading element

Finalul este în strânsă legătură cu incipitul, prin intermediul pricipiului simetriei, trăsătură specifică scrierilor realist-obiective. După trecerea anilor, Felix revine la locurile străbătute ca licean, pe strada Antim, care însă se schimbase şi ea, şi-şi aminteşte nostalgic de cuvintele cu care îl întâmpinase Costache: ,,Aici nu stă nimeni!”

This is custom heading element

În ceea ce priveşte stilul călinescian, se remarcă sobrietatea, precizia, nota interpersonală obiectivă, de factură tradiţională. Se observă descrierile minuţioase cum ar fi prezentarea detaliată a străzii Antim, a casei lui Costache Giurgiureanu, a vestimentaţiei şi fizionomiei personajelor, care sugerează întocmai felul de a fi a fiecăruia. Originală şi plină de farmec este zugrăvirea în cuvinte a peisajului de câmpie, observat detaliat cu ocazia vizitei la moşia din Bărăgana lui Pascalopol, descrierea ce conferă romanului, pe lângă trăsăturile clasice şi realiste, şi trăsături romanice. De asemenea, se remarcă tonul obiectiv, uniformizat al limbajului, naratorul ascunzându-se în spatele măsţilor prin intermediul amestecului de stiluri (juridic si colocvial) din discursul conic a lui Stănică Raţiu, conturând un stil indirect-liber cu ajutorul principiilor compoziţionale ale memoriei afective, a paralelismului epic şi discontinuităţii narative. Perspetiva narativă este heterodiegetică, naratorul fiind la persoana a III-a, subiectivă, cunoscând frământările personajelor, omniscientă, multiplă/poliedrică prin intermediul tehnicii narative flashback, dar şi extremă prin focalizarea zero, naratorul fiind observator, imparţial, prin descrierea detaliilor.

This is custom heading element

În concluzie, particularităţilor de construcţie a unui personaj din romanul realist-obiectiv de tip balzacian ,,Enigma Otiliei” de George Călinescu surprinzând filozofia de viaţă a personajului, remarcându-se o dată importantă în evoluţia literaturii române, ce rezolvă contradicţia dintre maniera tradiţională, balzaciană de o scrie şi cea modernă, de factura proustiană, autorul însuşi afirmând: ,,Trebuie să fim cât mai originali şi ceea ce conferă originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental al creaţiei literare.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *