Rezolvare Subiectul II – BAC Română
Rezolvare Subiectul II – BAC Română

Rezolvare Subiectul II – BAC Română

1. Relația dintre mijloacele artistice și ideea poetică

Poezia X scrisă de poetul/autorul Y se remarcă prin tema (ex trecerii timpului), cât și motive literare (dai exemplu cu ghilimele, strict cuvântul, astea sunt cuvintele cheie care apar în poezia, gen condeiul, codrul, lacul, ceva care creează contextul).
In primul rând, titlul poeziei este alcătuit (sintetic, dacă e dintr-un singur cuvânt, analitic, daca e din mai multe) și face trimitere la sentimentele de (enumeri ceva), simbolizând (o apatie profundă, sau o dragoste idilică etc).
In al doilea rand, expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei prin intermediul figurilor de stil precum enumerația (ghilimele) și repetiția (ghilimele), care creează imagini artistice și conturează viziunea artistului.
În concluzie, titlul reprezintă o cheie spre descifrarea mesajului liric.

2. Moduri de caracterizare ale unui personaj

AUTOCARACTERIZARE = monolog interior, ADICĂ GÂNDURI

  • introspecție, mărturia directă, confesiunea, autoanaliza, sentimente, fapte, limbaj, referire la date biografice etc.

CARACTERIZARE DIRECTĂ = autorul numește trăsăturile definitorii ale personajului

  • din spusele naratorului: fapte semnificative, atitudini, opoziție cu alte personaje, date biografice, portret fizic, gesturi…

CARACTERIZARE INDIRECTĂ = calitățile umane sunt deduse, interpretate

  • prin acțiunile personajului, faptele sale, modul de a gândi sau manifesta față de celelalte personaje
  • particularitățile de limbaj (de exemplu, dacă folosește multe arhaisme, dacă vorbește într-un anume dialect etc) și abilitățile sale de a comunica (dacă reușește să-și exprime nevoile, să apeleze la ajutorul celorlalți, să semnaleze atunci când simte că ceva nu este în regulă)
  • numele, îmbrăcămintea, mediul de viață, ambianța în care trăiește și se desfășoară
  • modul în care este perceput de către alte personaje
  • prin sentimentele personajului

3. Rolul didascaliilor/ indicațiilor scenice

Textul dramatic citat se focalizează pe o ironizare a experienței personajelor X și Y, vizibilă inclusiv la nivelul indicațiilor scenice. Așa-numitele didascalii sunt utilizate cu rol descriptiv surprinzând (de ex poate să fie: mișcările agitate și emfatice ale personajelor/ reacțiile personajelor), care instituie comicul de situație (sau comicul de caracter, astea apar cel mai des. Practic, vorbim de teatralitate, iar aici să dai cu ghilimele intervențiile din paranteză).

4. Două trăsături ale descrierii de tip portret

Aici vorbim despre caracterizare directă și narator obiectiv. Asta înseamnă ca descrierea este scrisă la persoana a 3-a, naratorul este omniscient, omniprezent și știe ce gândesc personajele

5. Două trăsături ale genului dramatic

Textul citat aparține genului dramatic deoarece respectă o structură specifică, fiind alcătuit din replici, acte și scene cu scopul de a fi interpretat în fața unui public, pe scenă. Spațiul și timpul sunt oarecum limitate, naratorul având o intervenție minoră semnalată prin intermediul didascaliilor.

6. Rolul verbelor la modul condițional optativ

Au rolul de a exprima o dorință, o rugăminte, un îndemn.

7. Două trăsături ale genului liric

  • prezența figurilor de stil, a mărcilor lexico-gramaticale (toate versurile in care apare persoana I sau persoana a II-a), sau prezența imaginilor artistice

8. Două trăsături ale genului epic

  • prezența acțiunii, a personajelor, a conflictului, prezența momentelor subiectului (precum expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul).

Ne puteți găsi, de asemenea, pe Instagram și Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Privacy Preference Center