Rolul corespondenței în viața omului – text argumentativ
Rolul corespondenței în viața omului – text argumentativ

Rolul corespondenței în viața omului – text argumentativ

Redactează un text de minimum 150 de cuvinte în care să argumentezi importanța rolului corespondenței în viața omului, folosindu-te de experiența personală și culturală.          

  În opinia mea, rolul corespondenței în viața omului este de a face legătura dintre generații, drept o punte ce ne aduce aproape unul de altul, deoarece reprezintă o formă de comunicare pe care omenirea a păstrat-o și consacrat-o de-a lungul timpului.

            În primul rând, în epocile trecute, din pricina conflictelor militare stârnite între anumite state, oamenii erau împiedicați sau privați de la dreptul de a comunica – atât pe cale scrisă, cât și pe cale orală –, pentru că erau nevoiți să se izoleze și să supraviețuiască războaielor, dar și să se supună unei ideologii ce le interzicea să-și împărtășească gândurile. Cu toate acestea, oamenii au găsit diferite moduri de comunicare, retrăgându-se în tăcerea unei scrisori sau a unui jurnal, sperând că într-o zi vor putea să-și dea frâu liber gândurilor. De exemplu, Renia Spiegel, o tânără evreică și poloneză care visa să devină poetă, a lăsat în urmă omenirii un jurnal intitulat „Jurnalul Reniei”, manuscris în care și-a relatat firul vieții în perioada conflictuală dintre Polonia, Rusia și Germania. Separată de mama sa, Renia s-a adăpostit la bunici, încercând să supraviețuiască raidurilor aeriene, iar distanța impusă de circumstanțe a îndemnat-o să-și aștearnă cuvintele pe care voia să i le spună mamei sale într-un jurnal, în speranța că într-o zi va putea să i-l înmâneze. Șaptezeci de ani mai târziu, jurnalul ei a fost descoperit, iar cuvintele destinate mamei sale s-au transformat într-un mesaj pentru întreaga omenire, un testament al durerii și al dorului, prin care Renia s-a făcut ascultată.

            În al doilea rând, comunicarea pe cale scrisă este cea care reușește să stocheze emoții și sentimente aparte, deoarece vorbele ascunse în spatele literelor dispun de o putere unică, evocatoare. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii preferau să redacteze scrisori prin care să-și înștiințeze apropiații de starea lor curentă sau de noile evenimente din viața lor, crezând în faptul că, deși nu se egalau cu reuniunile fizice, scrisorile aveau ceva aparte, întrucât destinatarii puteau să revină în orice moment asupra cuvintelor pe care le-au primit, retrăind deopotrivă emoții și momente. De pildă, în vreme ce cutreieram un anticariat din oraș, mi-a atras atenția un manuscris îngălbenit de vreme, iar, după ce l-am frunzărit, am găsit printre paginile acestuia niște scrisori lăsate în urmă de foștii cititori. M-am ascuns printre rafturi și, intrigat, am început să citesc toate scrisorile, dând peste cuvinte felurite: unele scrise acum zece ani, iar altele – acum trei luni. Oamenii își dezvăluiau experiența literară și ofereau sfaturi viitorilor cititori. Deși persoanele nu se semnau cu numele lor adevărat, făcând acest mod de corespondență anonim, asta nu m-a împiedicat să redactez, la rândul meu, o scrisoare pe care să o strecor printre pagini, sperând că cineva la fel de curios ca mine va da peste ele.

            În concluzie, corespondența reprezintă un liant între oameni, ceva sacru și de neegalat, exprimat prin puterea cuvintelor, având rolul de a facilita comunicarea, însă și de a o încărca de emoție și franchețe.

Pregătește-te pentru BAC cu articolele din categoria noastră specială pentru absolvenții clasei a XII a!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Privacy Preference Center